Ureche

Organ al auzului şi al echilibrului.

Urechea constructiv cuprinde trei părţi: externă, medie şi internă.

Urechea externa este formată din pavilionul cartilaginos şi din conductul auditiv extern. Pielea care acopera conductul conţine glande ce secretă cerumenul (ceara).

Urechea medie cuprinde căsuţa timpanului, cavitate cubică separată de urechea externă prin membrana tim­panului şi de urechea internă prin două mici membrane, fereastra rotundă şi fereastra ovală. Intre timpan şi fereastra ovală sunt situate trei oscioare, în ordine, ciocanul, nicovala şi scăriţa. Urechea medie conţine şi trompa lui Eustachio, canal care leagă căsuţa timpanului de rinofaringe.

Urechea internă este formată din labirint, un ansamblu de canale având o formă complexă.

Labirintul este împărţit în două porţiuni, anterioară şi posterioară. Labirintul posterior (denumit uneori şi vestibul) cuprinde o zonă dilatată, vestibulul propriuzis, în care se deschid trei canale în formă de semicerc, canalele semi­circulare; aceste structuri controlează echilibrul. Nervul cohlear, care pleacă din labirintul anterior, şi nervul vesti bular, care pleacă din labiritnul posterior, se unesc pentru a forma nervul cohleovestibular, ori nervul auditiv, care îşi continuă drumul în conductul auditiv intern.

Functional urechea cuprinde două tipuri de structuri, sistemul auditiv şi sistemul vestibular.

Sistemul auditiv cuprinde urechea externă şi medie şi  labirintul anterior (cohleea urechii interne).

Sistemul vestibular este format din vestibul, care dă informaţii privind acceleraţia lineară a capului, şi canalele semicirculare, care dau informaţii în ce priveşte acceleraţia unghiulară a capului.

Tulburarea cea mai frecventă a urechii externe este dopul de cerumen. Infecţiile conductului auditiv extern sunt otitele externe. Principalele boli ale urechii medii sunt otitele acute şi cronice, traumatismele timpanului, îndeosebi cele cauzate de beţişoarele speciale cu vată şi otospongioza. Afectiuni ale urechii interne sunt provocate mai ales de îmbătrâ­nire, de traumatismele legate de zgomot, de medicamentele ototoxice, de traumatismele craniene şi de labirintite.

Bolile sistemului vestibular sunt reprezentate, în principal, de boala lui Meniere.