Varicela (vărsat de vânt)

Boală infecţioasă contagioasă provocată de un virus din familia herpesvirusurilor, virusul varicelă-zona sau V.Z.

Virusul varicelă-zona este un virus ADN care, aşa cum o arată şi numele, este responsabil, de asemenea, şi de zona zoster.

Varicela survine de cele mai multe ori în copilărie, între 2 şi 10 ani. Ea este mai rară,dar şi mai severă, la adult. Transmisia virusului se face pe cale respi­ratorie, prin inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav sau prin contact direct cu leziunile sale cutanate.

Boala se caracterizează printr-o erupţie cutanată tipică, precedată adesea de o febră (38°C) şi de o înroşire trecătoare a pielii. Erupţia evoluează prin pusee succesive, distanţate la 2-4 zile. Ea debutează pe torace intinzindu-se pe tot corpul (pielea capului, braţe, axile, coapse), uneori pe mucoase şi în cele din urmă pe faţă. Insoţită de mâncărimi puternice, ea se manifestă prin mici pete roşii cu diametrul de 2-4 milimetri care în 24 ore se transformă în vezicule superficiale mari cât gămălia unui ac umplute cu un lichid limpede. Conţinutul fiecărei vezicule întâi se tulbură şi apoi se usucă după două zile. Atunci, în locul veziculei apare o crustă care cade cam în a şaptea zi. Erupţia veziculară se vindecă în 10 până la 15 zile.

Compli­caţiile sale cutanate sunt constituite din leziunile formate prin scărpinat,  acestea pot fi evitate prin îngrijiri locale care calmează mâncărimile şi evită suprainfectarea. La copil pot surveni complicaţii neurologice, benigne şi trecătoare, mai ales sub forma de encefalită, antrenând o senzaţie de vertij. La adult sunt constatate uneori manifestări pulmonare spre a treia zi a infecţiei, febra se ridică până la 40°C, apare o tuse uscată iar apoi se instalează o dificultate la respiraţie. Unele forme grave pot da loc unei insuficienţe respiratorii acute, dar majoritatea cazurilor evoluează favorabil în două săptămâni.

Pentru forma obişnuită a varicelei, tratamentul constă în aplicarea locală de antiseptice cu scopul de a evita suprainfecţiile cutanate. Mâncărimile dacă sunt intense pot fi atenuate printr-un antihistaminic in cazul suprainfecţiilor bacteriene, sunt prescrise antibiotice.

Complicaţiile cele mai severe privesc subiecţii imunodeprimaţi, erupţia este atunci cutaneomucoasă, abundentă, constituită din numeroase elemente voluminoase, hemo­ragice şi necrozate.Localizările poliviscerale sunt frecvente, mai ales cele hepatice, neurologice şi pulmonare.

Pevenirea constă în impiedicarea raspindirii virusului ( izolarea bolnavului), administrarea de vaccin împotriva varicelei realizat pe bază de virus atenuat.

Virusul varicelei persistând după infecţie în ganglionii nervoşi ai rachisului sau în perechile de nervi cranieni, este susceptibil să se reactiveze cu ocazia unei scăderi a imunităţii celulare, provocând atunci Zona zoster.