Venin

Substanţă toxică (în general lichidă) produsa de anumite organisme in scop de protectie sau pentru a-si imobiliza parada. 

Organismele care îşi injectează veninul prin înţepătură sau prin muşcătură sunt denumite veninoase.  Organismele care nu-şi injectează veninul lor sunt zise otrăvitoare (ciupercile, broaştele râioase)

Unele veninuri sunt foarte puţin toxice (urzici, ţânţari, pureci, tăuni, furnici); altele sunt extrem de toxice (şerpii, paianjeni).

Tratamentul accidentelor provocate de veninuri comportă îngrijiri imediate, destinate să limiteze raspindirea substanţei toxice şi să calmeze mân­cărimile sau durerea (aspiraţia veninului, aplicarea de apă rece, de bucăţi de gheaţă, de pomadă calmantă). In cel de al doilea timp, eventual, administrarea de antihistaminice şi adrenalină, destinată să combată efectul alergic al veninului, şi administrarea de seruri antitoxice specifice . Un venin cunoscut ca puţin toxic poate fi foarte periculos dacă conduce la un edem al căilor respiratorii (risc de moarte prin asfixie) sau o reacţie alergică generalizată (şoc anafilactic). Aceste două riscuri există în principal în caz de înţepătura – mai ales de înţepături multiple – de himenoptere (albine, viespi).

Acţiunea distru­ctiva a veninurilor se poate exercita asupra sângelui (hemoliză sau distrugere a globulelor roşii), asupra siste­mului nervos (prezenţa de neurotoxine responsabile de neuroliză) şi/sau asupra ficatului (citoliză hepatică).