Verucă

Leziune cutanată benignă provocată de un virus de tip papillomavirus

Tipuri de verucă:

Condiloamele genitale sau vegetaţiile veneriene, frecvente mai ales la copii, adolescenţi şi subiecţii imunodeprimaţi. Se prezinta ca mici îngroşări abia proeminente, cu suprafaţă relativ netedă de culoare rozalie şi pot dispărea spontan după ce s-au înconjurat de un halou inflamator pruriginos. Afectează mai ales faţa, spatele mâinilor, braţele, genunchii şi faţa anterioară a gam­belor.

Verucile plantare apar sub doua forme: mirmecia ( forma obisnuita) şi sub forma de mici elemente hiperkeratozice (uscate ) grupate în mozaic şi nedureroase. Forma obisnuita este puţin proeminentă (asemanatoare unei bataturi) cu marginea groasă, tare, uscată, dureroasă Ia apăsare cu tendinţa de a creşte în profunzime.

Verucile seboreice nu sunt de origine virală, frecvente la persoane de peste de 50 de ani. Se poziţionează în principal pe faţă, pe spate fiind leziuni foarte bine delimitate, cu suprafaţa catifelată sau foarte puţin aspră, împestriţată de orificii pilosebacee dilatate. Culoarea sa variază de la galben-deschis la negru.

Verucile vulgare sunt proeminente de formă emisferică. Se pozitioneaza pe spatele mâinilor şi degetelor, eventual în jurul unghiilor şi sub ele avand suprafata mamelonată şi hiperkeratozică, uneori brăzdată de fisuri. Verucile vulgare cu localizare pe fata au un aspect diferit, filiform.

Verucile se pot transmite prin simplul contact cu zona ce prezinta leziuni, iar gradul de contagiozitate este dat de papillomavirusul în cauză, localizarea verucii cat si de imunitatea subiectului.

Tratamentul este diferentiat de tipul verucilor, verucile plantare şi vulgare sunt distruse cu azot lichid (crio­terapie), electrochirurgie ( bisturiu electric), cu laser sau cu ajutorul vaselinei salicilate .

Tratamentul verucilor seboreice este opţional şi este ales în funcţie de răspândirea şi grosimea acestora şi se realizează prin crio­terapie, sau cu laserul cu dioxid de carbon.