Vezică

Rezervor natural de formă sferică în care urina se acumulează între micţiuni situat sub peritoneu în faţa uterului la femeie şi a rectului la bărbat. Partea cea mai joasă a vezicii, colul vezical,  se deschide în uretră; el este înconjurat de un sfincter care permite deschiderea şi închiderea sa, respectiv la începutul şi la sfârşitul micţiunii (la bărbat rolul acestui sfincter îl joacă prostata).

Micţiunea se desfăşoară în mai multe faze care se supun unui control neurologic reflex.

Afectiuni ale vezicii sunt: malformaţiilor (exstrofie vezicală), infecţiilor (cistită), tumorilor, benigne sau maligne, al unui diverticul (cavitate patologică mică), al unor tulburări neurologice (vezică neurologică), al unui glob vezical (vezică întinsă printr-o retenţie de urină), al unei litiaze (prezenţa calculilor) etc.