Cu toții am citit sau am auzit că un consum exagerat de zahăr nu este sănătos, însă nu toată lumea știe cum acționează zahărul în organism și de ce este atât de periculos.
În continuare, doctorul Alexandru Popa, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice la Clinica Smart Nutrition, ne prezintă câteva mecanisme prin care consumul excesiv de zahăr poate deteriora sănătatea.
Consumul exagerat de zahăr duce la creștere în greutate, lucru care se asociază cu instalarea rezistenței la insulină și cu apariția diabetului zaharat de tip 2.
Insulinorezistența reprezintă scăderea capacității celulelor organismului uman de a exprima receptori pentru insulină.
În momentul în care nivelul glucozei din sânge crește, pancreasul eliberează insulina, care se leagă de anumiți receptori celulari, permițând deschiderea unor canale din membrana celulară și pătrunderea glucozei în celulă.
La acest nivel, glucoza acționează precum un combustibil, oferind energia necesară pentru îndeplinirea funcțiilor fiecărei celule.
Cu cât receptorii pentru insulină sunt mai puțin exprimați, cu atât nivelul glicemiei va crește. De asemenea, pancreasul va produce din ce în ce mai multă insulină, în încercarea de a scădea nivelul glucozei sangvine. Nu în ultimul rând, celulele se vor afla într-o continuă lipsă de aport energetic, lucru care va determina persoana afectată să consume din ce în ce mai mult zahăr, pentru a compensa acest deficit.
Astfel, se formează un cerc vicios, în care pancreasul produce prea multă insulină, iar pacientul consumă din ce în ce mai mult substrat energetic, de care însă nu poate beneficia optim.
Astfel, în timp, rezerva pancreatică se diminuă, greutatea corporală crește, prin consum caloric excesiv și hiperinsulinism (insulina este un hormon anabolizant), iar cu toate acestea celulele nu primesc suficientă energie pentru a-și îndeplini funcțiile.
Zahărul generează un comportament adictiv deoarece, în momentul consumului său, se eliberează dopamina. Aceasta este un neurotrasmițător esențial în “mecanismul recompensei”, asociat cu un comportament adictiv.
În momentul în care o anumită acțiune determină o eliberare excesivă a dopaminei, se creează un efect plăcut, pe care oamenii doresc să îl retrăiască, repetând astfel acțiunea. Pe măsură ce comportamentul devine repetitiv, creierul eliberează din ce în ce mai puțină dopamină, astfel singura modalitate de a obține acea senzație plăcută este de a consuma din ce în ce mai mult și mai frecvent.
Zahărul activează receptorii opioizi din creier, afectând centrul recompensei, lucru care duce la comportament compulsiv, în ciuda efectelor negative, cum ar fi creșterea în greutate. Studiile au arătat că de fiecare dată când mâncăm zahăr, forțăm aceste căi neurale, provocând creierul să dorească din ce în ce mai multe glucide, dezvoltând în timp toleranța, precum în cazul oricărui drog.
De asemenea, s-a observat faptul că dependența de zahăr tinde să fie mai puternică decât cea de cocaină, consumul de zahăr activând mai mulți neuroni din centrul plăcerii din creier.
Un studiu efectuat pe 29 de persoane sănătoase, care au consumat doar 40 de grame de zahăr adăugat pe zi, a demonstrat creșterea markerilor inflamației, a rezistenței la insulină și a colesterolului LDL (colesterolul “rău”). De asemenea, s-a observat o tendință la creștere în greutate. Consumul a 50 de grame de fructoză a dus la creșterea markerilor inflamației, cum ar fi proteina C reactivă, la 30 de minute de la consum, iar valoarea mărită s-a menținut mai mult de două ore.
Mecanismul proinflamator se poate explica prin:
Zaharurile din alimente și din băuturi au un rol major în apariția cariilor dentare. Bacteriile folosesc zahărul ca o sursă de energie, și eliberează un produs de excreție acid, care în timp dizolvă smalțul dinților. De asemenea, s-a constat o legătura directă între frecvența consumului de zahăr și apariția și progresia cariilor dentare.
Există numeroase studii care încearcă să demonstreze legătura dintre consumul de zahăr și apariția sau progresia cancerului. S-a descoperit o legătură directă între consumul excesiv de băuturi îndulcite cu zahăr și apariția cancerului de esofag.
De asemenea, există teorii conform cărora zahărul excesiv ar putea hrăni celulele tumorale, grăbindu-le dezvoltarea, însă acest mecanism nu a fost pe deplin lămurit.
Totuși, consumul excesiv de zahăr poate cauza sau favoriza apariția cancerelor în mod indirect, prin creștere în greutate, apariția rezistenței la insulină, și a hiperinsulinismului secundar și prin mecanismul proinflamator. Astfel, chiar dacă nu există dovezi care să susțină o legătură directă între consumul crescut de zahăr și apariția sau progresia anumitor tipuri de cancer, aceasta patologie poate fi favorizată în mod indirect.
Consumul exagerat de zahăr duce la activarea unor mecanisme care cresc tensiunea arterială. Astfel, prin creșterea stimulării hipotalamusului, prin hiperinsulinism și prin creșterea nivelului leptinei, crește activitatea sistemului nervos simpatic, prin intermediul căruia crește retenția de sodiu și activitatea sistemului renină-angiotensină, mecanisme care produc sau agravează hipertensiunea arterială.
Hiperinsulinismul este responsabil și de creșterea rezistenței vasculare, un alt factor implicat în mecanismul hipertensiunii. De asemenea, fructoza duce la creșterea nivelului de metilglicoxal și la scăderea ATP-ului, condiții care scad nivelul oxidului nitric și duc la creșterea tensiunii arteriale. Conform multor studii, consumul de zahăr ar contribui mai mult decât consumul ridicat de sare la menținerea unor valori crescute ale tensiunii.
Consumul excesiv de fructoză este recunoscut pentru favorizarea steatozei hepatice. Aceasta reprezintă un substrat și de asemenea induce lipogeneza la nivel hepatic.
De asemenea, consumul crescut de fructoză stă la baza inflamației hepatice și a stresului celular, cum ar fi stresul oxidativ și endoplasmic, acești factori contribuind la progresia steatozei hepatice către steatohepatită non-alcoolică. În plus, în aceste condiții, se eliberează diferiți mediatori care alterează comunicarea dintre ficat și intestin, mușchi și țesut adipos. Aceste aspecte sunt specifice mai ales fructozei, însă pot fi considerate și în cazul sucrozei și glucozei prezente în băuturile și alimentele foarte dense din punct de vedere caloric.