Ghimbir – minunea din bucătărie

Ghimbirul este una dintre acele plante minune ale lumii despre care se spune că tratează şi răceală dar că este bun şi în prevenirea cancerului. Multe dintre aceste afirmaţii vin din moşi, strămoşi şi au fost transmise prin înţelpeciunea populară şi susţinute de literatura de specialitate existentă la acel moment însă studii medicale serioase au început să se efectueze în ultimele decenii. A trecut oare ghimbirul probele cercetătorilor moderni?

Până să intrăm în subiect, v-aş recomanda o supă antirăceală din praz, ţelină, păstârnac, curcan, ghimbir. Când este gata (se scade ca la piftie) se asezonează cu pătrunjel. Pe mine efectul ei m-a cucerit chiar mai repede decât sutele de studii ale cercetătorilor în medicină, nutriţie.
Ghimbirul a fost studiat în special pentru a dovedi capacitatea antiinflamatoare, antivomitivă dar şi ca agent anticancer. Iar unele teste au fost trecute de bătrânul ghimbir despre care se consideră că a fost folosit încă de acum 5 milenii.

Încă de acum 3 milenii, s-au găsit dovezi despre ghimbir

În limba sanscrită i se spunea ”srngaveram”, iar în latină ”zinziberi”. Chiar dacă este folosit de 5000 de ani, întrebări încă există la adresa acestei plante. Se pare că nu sunt dovezi că ghimbirul ar fi fost şi sălbatic… Însă India şi China sunt puterile lumii în materie de ghimbir încă de acum cinci milenii. Acum 2000 de ani, ghimbirul din India ajungea la imperiul Roman, unde era folosit ca medicament. Chiar şi după căderea imperiului Roman, ghimbirul a ajuns în Europa prin comercianţii arabi. Prin anii 1200, o jumătate de kilogram de ghimbir echivala cu preţul unei oi. În perioada medievală gustul de ghimbir a început să aromatizeze deserturile. Iar Reginei Elisabeta I a Angliei i se atribuie reţeta ”gingerbread man” – omuleţul din turtă dulce cu ghimbir, popular de Crăciun.

Recomandări

Top ceaiuri pentru digestie şi detoxifiere din plante româneşti

Cea mai bună dietă în 2020: cum te ajută să slăbeşti după sărbători

Ghimbirul face parte din aceeaşi familie de plante precum cardamomul şi turmericul

Este picant, iar aroma vin datorită prezenţei ketonelor şi în special a gingerolului. Cel puţin 115 componenţi bioactivi variaţi din ghimbir fac din această rădăcină nu doar un condiment deosebit pentru preparate culinare diverse – ceaiuri, supe, dulciuri, murături – ci şi un aliat al sistemului imunitar.

Cum şi când se consumă ghimbirul?

Ghimbirul se utilează sub diverse forme – proaspăt, uscat, murat, măcinat şi se conservă şi în zahăr. (Apropo, una dintre delicatese este astăzi ciocolata cu ghimbir). Există chiar şi ulei cu ghimbir. Japonezii îl murează în oţet dulce şi îl consumă cu sushi.
Astăzi, multe dintre cercetări se concentrează în special pe efectele gingerolului.
În forma proaspătă gingerolii sunt majoritatea constituienţilor (în forma uscată sunt mai puţini). Dar ghimbirul uscat are o cantitate mai mare de ”shogaols” – un alt component cu efecte antioxidant, antimicrobial, antinflamator. Ca de fiecare dată, nutriţioniştii care se respectă vorbesc despre beneficiile plantelor organice, abia recoltate necontopite cu zeci de substanţe pentru conservare,. Aşadar, rădăcina de ghimbir trebuie să arate bine, să fie cât mai proaspăt şi ideal ar fi să fie organică, (bio sau eco). Tot studiile arată că în funcţie de zona lumii în care creşte, componenţii activi sunt în concentraţii diferite. În general, dacă ghimbirul a fost cules după 9 luni, coaja se va elimina la consum. Acest ghimbir se foloseşte mai mult uscat sau măcinat (mixuri de condimente, prăjituri, curry mixuri). Pentru cosumarea în starea proaspătă, ghimbirul recoltat după 5 luni este ideal. O variantă de desert sau de gustare dulce este ghimbirul în zahăr. Acesta se poate cumpăra din magazine naturiste sau se fierbe rădăcina în sirop de zahăr şi apoi se tăvălesc bucăţile de ghimbir în zahăr tos.