Mihaela Bilic: „Plăcerea nu îngraşă şi nu îmbolnăveşte!”

PLĂCEREA NU ÎNGRAŞĂ ŞI NU ÎMBOLNĂVEŞTE!

Fără să ajungi să faci baie în îngheţată ca Marlon Brando sau să te îndopi până la refuz tolănită în pat precum romanii din antichitate, trebuie să faci loc în alimentaţia ta răsfăţului, stării de bine şi senzualităţii.

Pentru că, conform Mihaelei Bilic, plăcerea reglează apetitul şi, contrar a ceea ce se spune, cu cât mănânci mai multe produse care îţi plac, cu atât te vei sătura mai repede, iar în final vei avea numai de câştigat.

Recomandări

Pierdut siluetă, o declar… nulă!

9 trucuri de viaţă sănătoasă pe care cercetătorii le aplică pe propria piele

Simţurile tale trebuie să fie trezite, excitate, alimentate, seduse, altertate cu orice preţ, pentru că numai aşa poţi profita la maxim de plăcerea pe care ţi-o pot aduce. Organismul uman este dotat cu receptori senzoriali capabili de prestaţii uimitoare, cu condiţia să-i foloseşti şi să ştii să recunoşti sau, mai bine spus, să dai atenţie mesajelor pe care aceştia le transmit.

Avem 5 simţuri: văz, miros, auz, gust şi pipăit. Hai să învăţăm să le punem în acţiune atunci când este vorba de mâncare şi vei fi uimită de satisfacţiile şi beneficiile care provin din alimente!

Văzul

Importanţa vederii în evaluarea senzorială a mâncării este imensă. Ochii aduc primele informaţii şi dintr-o singură privire fie identificăm în mod spontan şi pozitiv produsul respectiv, fie îi analizăm detaliile şi ne confirmăm dorinţa de a-l încerca, dacă e vorba de un aliment nou.

Percepţia vizuală e cea care dă primul “OK” pentru consum şi tot ea ne permite să anticipăm aroma sau gustul. Cu ajutorul ochilor evaluăm:

• Forma – există o varietate infinită de forme care pot fi prezente în mod obişnuit în natură (cum ar fi fructele şi legumele) sau sunt produse de mâna omului (diversitatea prăjiturilor şi a produselor de patiserie).
• Aspectul – prezenţa bulelor în şampanie sau în apa minerală, luciul pe care uleiul îl aduce frunzelor de salată, maniera în care sunt aşezate şi combinate alimentele într-o farfurie, totul contribuie la anticiparea plăcerii care va apărea prin consumul preparatului respectiv.
• Culoarea – este un stimul puternic care contează câteodată mai mult decât mirosul, iar natura a avut grijă să fie generoasă la acest capitol.

Într-o ierarhie a simţurilor, putem spune că văzul are cea mai mare importanţă în evaluarea alimentelor, dominând gustul şi mirosul pentru că, nu-i aşa, mâncăm mai întâi cu ochii şi apoi cu gura.

Atingerea

Percepţia tactilă şi atingerea alimentelor are un rol esenţial în plăcerea declanşată de mâncare. Cu ajutorul mâinilor şi al buzelor venim în contact cu consistenţa, fluiditatea sau omogenitatea produsului, iar acest contact este unul încărcat de emoţie şi senzualitate. De multe ori, persoanele cărora le place să mănânce ştiu să găsească plăcere şi în alte lucruri care ţin de simţuri, iar asta e departe de a fi considerat un păcat sau o slăbiciune.

Mirosul

Mirosul se poate defini ca o impresie particulară declanşată de emanaţiile volatile ale diferitelor produse asupra receptorilor olfactivi. Aceste molecule încărcate cu informaţii difuzează în aer, sunt inhalate de sistemul respirator şi declanşează la nivelul sistemului nervos o reacţie olfactivă.

Cercetările au arătat că putem percepe mirosul a peste 5 milioane de substanţe diferite, iar dintre acestea doar 20% sunt plăcute.

Luând în considerare faptul că sensibilitatea olfactivă este de 10 000 de ori mai mare decât cea gustativă, vei înţelege de ce este obligatoriu să mesteci îndelungat fiecare bucăţică de mâncare; este nevoie de timp până când creierul descoperă toate aromele şi reuşeşte să le recunoască.

Gustul

Gustul este ultima dintre senzaţiile declanşate de alimente şi confirmă fazele precedente de recunoaştere (vizuală, olfactivă, auditivă şi tactilă) a mâncării. Dacă ne grăbim şi înghiţim repede un produs, fără să-l gustăm la modul propriu, există riscul să-i pierdem încărcătura emoţională. Iar emoţia înseamnă să ştii să descoperi, să înţelegi şi să analizezi frumuseţea materială şi spirituală a unei opere de artă şi “a avea gust” se referă la artă.

Gustul are fără îndoială cea mai mare importanţă în alegerea alimentelor şi în senzaţia de plăcere care se obţine pe baza consumului lor.

AROMA= GUST+MIROS

Dacă avem nasul înfundat, nu putem percepe gustul complet al alimentelor. Singurul care poate fi recunoscut în orice condiţii este gustul dulce, de aceea este şi cel mai “periculos”.

Există peste 1 milion de receptori gustative grupaţi în 7-8 000 de formaţiuni numite papile gustative condensate mai ales în partea superioară a limbii, pe mucoasa palatină şi în epiglotă. Pentru fiecare gust există un receptor specializat, situat în zone diferite ale limbii:

• Dulce – vârful şi marginile anterioare ale limbii
• Amar – faţa inferioară a limbii
• Acru şi sărat – marginile posterioare şi baza limbii

Fiecare papilă gustativă posedă o multitudine de receptori şi 90% dintre acestea sunt sensibile la cel puţin două gusturi diferite.

În concluzie, este necesar să mesteci îndelungat şi să plimbi mâncarea prin toată gura înainte de a o înghiţi, căci numai aşa îi poţi aprecia gustul.

GUSTUL DEPENDENŢEI – A fost descris şi al 5-lea gust numit umami. Acesta este perceput în mod excepţional cu toată gura, adică cu obrajii şi cu gingiile, nu doar cu limba. Substanţa care îl declanşează este glutamatul de sodiu, iar gustul rezultat este un dulce intens. Senzaţiile special, de intensitate crescută, determinate de glutamat încurajează consumul alimentelor în care acesta este prezent şi poate merge până la dependenţa inexplicabilă pentru anumite produse.

Auzul

În cazul alimentelor, auzul este cu siguranţă cel mai puţin implicat în stimularea plăcerii, însă nu putem ignora senzaţia de crocant pe care o dă muşcatul dintr-un măr sau din coaja de pâine bine coaptă.

Toate produsele de “ronţăit” (chipsuri, sticksuri, popcorn, seminţe, etc) îşi bazează dependenţa tocmai pe aceasta stimulare auditivă inconfundabilă pe care o produc în momentul consumului.