Cred că ştiţi cu toţii vorba preferată a grataragiilor de meserie: “Cea mai bună legumă e porcul”. O mestecă amuzaţi printre dinţi în timp ce muşchiuleţii sfârâie, iar colesterolul face bungee jumping prin artere. Lor şi amatorilor de fripturi uriaşe cât visele leului Alex din Madagascar le dedic următoarele!
Acum 20 de ani, carnea era pasăre rară. Nici nu ne puneam problema să renunţăm la înghiţiturile zemoase din sosurile care nu cunoşteau blestemul nutriţioniştilor din ziua de azi. Grătarul era tradiţie: aveai carne, aveai statut.
Între timp, ne-am mai deşteptat şi ne-am făcut urechile mari spre zvonuri de prin ferme şi abatoare: ba că puiul are hormoni, ba că vita ia supradoze de antibiotice, ba că peştele primeşte furaj cu linguriţa. Plus că magazinele gem de preparate rose, doar atinse de vagi urme de proteine. Şi la toate astea au pus capac cercetătorii care ne pun lupa în farfurie şi ne taie pofta de mâncare cât ai zice “carne”. Mă rog, unora dintre noi printre care şi subsemnata.
Recunosc, nu mă dau în vânt după fripturi, dar nici nu rămân indiferentă când mi se flutură pe la nas fumul de grătar. Dar când să duc bucăţica la gură, îmi stau în gât bombardamentele informaţionale la care sunt supusă de vreo 12 ani încoace. Şi nu mai văd în faţa ochilor decât hormoni şi concentrate, nicidecum proteine de calitate. Aşa că sunt sensibilă la orice mică motivaţie pentru a sta departe de cărnuri.
Recent, am descoperit una nouă, “meatless Monday” îi spun americanii. Se pare că practica de a nu consuma carne în ziua de luni îşi are originile în Primul Război Mondial, când hrana trebuia să susţină luptătorii.
Acum e o mişcare internaţională, de promovare a consumului de preparate delicioase pentru care nu a decedat nici o necuvântătoare.
Aşa că subscriu la ea şi mă pregătesc pentru un humus numai bun de pus în tranzitul intestinal.