Shaorma este, fără dar şi poate, mâncarea naţională a românilor, după tradiţionalii mici şi cartofi prăjiţi, şi o afacere de mega-succes, cu cifre de zeci de milioane de euro, în special pentru turcii şi arabii care au adus-o în România.
Shaorma a devenit vedetă în ţara noastră şi nu există oraş fără biserică şi fără shaormerie. Motivul pentru care este atât de căutată? Păi este un produs autentic, uşor de mâncat, rapid, accesibil şi, mai ales, gustos.
Unii o mâncăm de poftă, după luni întregi în care ne-am răsfăţat doar cu salate şi mâncăruri dietetice, alţii o savurăm aproape zilnic, fără să ţinem cont de bogăţia calorică pe care o conţine iar unii mai curajoşi o pun chiar în meniul de nuntă, impresionându-şi invitaţii cu această alegere îndrăzneaţă.
Cert este că zilnic se cumpără în România nici mai mult nici mai puţin de un milion de shaorme. Nici nu e de mirare că specialiştii în nutriţie asociază acest aliment cu creşterea numărului de persoane obeze.
Ca să fim înţeleşi de la bun început, articolul de faţă nu îşi propune să arunce shaorma pe lista neagră a alimentelor DE EVITAT, ci doar să evidenţieze încărcătura mai puţin sănătoasă a acesteia şi cum putem să facem din acest aliment de tip fast-food un aliat în orice alimentaţie, fie că vorbim de un regim de menţinere sau de scădere în greutate.
De fapt, shaorma este cel mai sănătos aliment de tip-fast food DACĂ ştii ce ingrediente să eviţi.
În cuvinte puţine, shaorma este un preparat culinar care în buna tradiţie românească este alcătuit din: lipie, în care sunt adăugate legume (roşii, castraveţi, varză), nelipsiţii cartofi prăjiţi, carne friptă (pui, vită, miel), castraveţi muraţi, condimente şi diverse sosuri.
Shaorma pe care o ştim noi diferă destul de mult de cea consumată în lumea arabă, unde se spune că ar fi apărut pentru prima dată. Astfel, singurele ingrediente specifice sunt lipia şi carnea coaptă prin rotire. În rest, totul diferă, de la legume până la celebrele sosuri.
La origine, shaorma se asezonează cu tabbouleh (vezi aici reţeta), vinete, fattoush (vezi aici reţeta) sau chiar ananas. Cât despre sosuri, în Liban acestea sunt pe bază de năut iar în Grecia este nelipsit sosul tzatziki (vezi aici reţeta).
De asemenea, carnea folosită la prepararea unei shaorme clasice turceşti este marinată într-un baiţ special, format din suc de lămâie, oţet, scorţişoară, ienibahar, tahini, cardamom, sare, piper, ceapă, ulei de măsline, pătrunjel şi muştar. La noi, rareori vei vedea că acest proces de marinare este respectat.
Să începem cu carnea: Frigerea cărnii, de exemplu, are loc în mod corect, căldura vine din lateral, nu vine în contact direct cu carnea, cum are loc de obicei grătarul în aer liber, care conduce la formarea compuşilor cu potenţial cancerigen
, spune nutriţionistul Flavia Manole.
În plus, carnea de pui (vezi beneficii), de vită (vezi beneficii) sau pulpa de miel (vezi beneficii) reprezintă o alegere bună din punct de vedere nutritiv.
Legumele folosite la shaorma sunt, de asemenea, recomandate de nutriţionişti. Varza, roşiile, castraveţii, ciupercile şi ceapa, precum şi condimentele precum pătrunjelul, ardeiul iute sau busuiocul ajută la arderea grăsimilor şi ţin de foame, datorită fibrelor pe care le conţin.
De asemenea, usturoiul acţionează ca un inhibitor al apetitului alimentar datorită alicinei, care oferă creierului semnale de saţietate.
Nici lipia nu este de ocolit, în special varianta integrală, care conţine doar 80 de calorii, dar şi un aport considerabil de fibre, minerale şi vitamine
, adaugă nutriţionistul Flavia Manole.
Adăugarea de cartofi prăjiţi şi sosuri cu nemiluita face din acest preparat un adevărat duşman pentru siluetă. V-aţi întrebat oare de câte ori s-a refolosit uleiul pentru prăjirea cartofilor? Sau cât zahăr, grăsimi şi E-uri au ketchupul, maioneza ori sosul de usturoi atât de cerut de către iubitorii de shaoma?
, se întreabă retoric nutriţionistul Flavia Manole.
O shaorma mare „cu de toate” aduce pe puţin 1.100 de calorii, dintre care mai mult de jumătate se regăsesc în aceste ingrediente nesănătoase, care ar trebui evitate pe cât de mult posibil.
În schimb, o shaorma simplă, varianta sănătoasă, aduce maximum 500 de calorii.
Aşadar, dacă ne dorim să mâncăm o shaorma, o putem face liniştiţi şi fără mustrări de conştiinţă, dar să avem grijă la aspectul cărnii, la normele de igienă şi să evităm sosurile grele şi periculoase, în favoarea mai multor legume şi a unui sos din iaurt simplu cu usturoi sau tzatziki.
Pe lângă încărcătura calorică bogată pe care o are o shaorma “cu de toate”, există un risc crescut de toxiinfecţie alimentară, cauzat de nerespectarea normelor de igienă ale personalului care prepară mâncarea. Nu de puţine ori au fost descoperite, în urma analizelor microbiologice, că aceste preparate sunt contaminate cu E.coli, bacterii care pot duce la diaree, stări de vomă şi dureri severe de stomac.
Prin urmare, spălarea mâinilor cu apă şi săpun şi igienizarea mesei de lucru sunt măsuri care ar trebui respectate întocmai pentru a preveni apariţia unor astfel de probleme.
De asemenea, fii foarte atent la aspectul cărnii înainte de a comanda shaorma. Dacă sunt prea puţini clienţi, e posibil să se usuce sau să se ardă carnea, iar în caz contrar, dacă este un val mare de clienţi, rişti să mănânci carne crudă, insuficient preparată, care te poate trimite direct la spital.
Şi legumele pot fi contaminate cu diverse bacterii. Prin urmare, spălarea riguroasă a acestora sub jet puternic de apă şi folosirea unor cuţite curate, care nu s-au folosit şi la tranşarea cărnii de exemplu, sunt necesare pentru a preîntâmpina eventuale probleme de natură digestivă.
În 1992, Mohammad Murad, ajuns în România pentru studii la Medicină, a deschis primul restaurant Springtime, care a devenit între timp o afacere de succes (peste 30 de restaurante), cu mare priză la cetăţenii Capitalei.
Odată cu înfiinţarea primului restaurant, Murad spune că a reuşit să aducă un cuvânt nou în limba română.
„Când am făcut Springtime, românii ştiau foarte mult despre kebabul turcesc. Ca să fac diferenţa între artele culinare arabe şi turceşti, am hotărât să schimb cuvântul kebab cu şaorma, cuvânt arăbesc care nu exista în limba română. Şi mă bucur că am putut să adaug un cuvânt în limba română.
La început românii nu îl puteau citi, iar acum a ajuns un cuvânt superfolosit. Acum văd că şi turcii din România au început să-l folosească.”, spune Murad într-un interviu din ZiarulFinanciar.
Shaorma îşi are originile în taberele de războinici din zona Persiei, adică a Iranului de astăzi. Cea mai la îndemână modalitate de a găti pentru aceştia era frigerea cărnii pe sabie şi, pentru că acest proces lua destul de mult timp, s-a găsit o soluţie în a îngrămădi carnea pe sabie şi a o consuma progresiv de la exterior către interior. Firimiturile de carne erau aşezate apoi pe o lipie.
Shaorma la lipie, cea înfăşurată pe care o ştim cu toţii, este însă o invenţie mult mai recentă. Aceasta a fost inventată de fapt în Germania, prin anii ’50, de către un turc emigrat acolo, dându-şi seama că dacă pune totul în lipie (sau pâine), le este mai uşor clienţilor să ducă mâncarea acasă. Mulţi dintre clienţii săi veneau după o noapte de beţie şi shaorma în lipie îi împiedica să o dea pe jos.
Statisticile arată de altfel că shaorma este cea mai populară mâncare “de stradă” în Germania, depăşind tradiţionalii cârnaţi nemţeşti.
Cea mai mare shaorma din lume a fost realizată în 2012 în India, cu o lungime de 42,6 metri şi o greutate de…217 kilograme? Vezi în clipul de mai jos cum a decurs procesul de preparare a shaormei gigant.