Ştii care este legătura dintre cancer şi obezitate? Medicii ne explică

Obezitatea şi supraponderalitatea sunt în creştere la nivel mondial, iar odată cu această amploare apar din ce în ce mai multe dovezi în favoarea legăturii dintre cancer şi obezitate. Se preconizează că obezitatea va detrona fumatul şi va deveni principalul factor care contribuie la apariţia cancerului.

Studiile recente au demonstrat că nu există oameni în categoria supraponderalilor cu metabolism normal, comparabil cu cel al normoponderalilor , un aspect  mult dezbatut în trecut.

Cu toate că suntem la început de drum în desluşirea legăturilor dintre obezitate şi cancer, şi noi metode de tratament, până atunci, cel mai important lucru rămâne prevenţia. O putem face prin voinţa de a avea un stil de viaţă sănătos

Recomandări

11 tipuri de cancer sunt cauzate şi de obezitate!

Îndulcitorii artificiali: alternativă sănătoasă sau cale rapidă spre obezitate?

Mircea Gongu, medic specialist oncolog, la Ponderas Academic Hospital, şi Ruxandra Plesea, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, explică pentru CSID cum se poate ajunge de la obezitate la cancer.

Persoanele care se confruntă cu obezitatea suferă de un anumit grad de inflamaţie cronică, generată în mod direct, dar şi indirect, de ţesutul gras şi consecinţele sale. Inflamaţia cronică este fenomenul care contribuie la maladia canceroasă. Relaţia dintre obezitate şi inflamaţie este una bidirecţională; inflamaţia cronică poate fi cauzată de obezitate, deoarece ţesutul gras, metabolic activ, secretă inclusiv citokine proinflamatorii, estrogen.

Secreţia hormonilor, leptina şi adiponectina (leptina crescută şi adiponectina scazută) favorizează proliferarea celulară, inclusiv a celulelor tumorale.

Celulele grase au efecte şi asupra altori reglatori de proliferare celulară. Deşi sunt multe condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca boala să apară (predispoziţia genetică, factorii de mediu, stresul, expunere la substanţe poluante, noxe, xenobiotice, dieta), inflamaţia cronică este calea prin care aceste substanţe îşi fac simţită exprimarea.

Tesutul gras secretă cantităţi importante de estrogen (atât la femei, cât şi la bărbaţi), iar acest lucru este corelat cu riscul pentru cancerele de endometru, ovar sau sân.

În obezitate există de regulă insulinorezistenţa, un nivel crescut de insulină care creşte riscul de cancer renal, de endometru, colon, prostată.

Persoanele obeze se hrănesc de regulă dezechilibrat, cu alimente rafinate, dulciuri, sucuri. Pe scurt, au o alimentaţie cu un indice glicemic crescut, un factor de stres metabolic. Toate acestea promovează la rândul lor insulinorezistenţa şi starea de inflamaţie cronică.

În mod indirect, obezitatea, prin complicaţiile sale, duce la creşterea riscului de cancer;

Kilogramele  în plus favorizează refluxul gastro-esofagian ce duce, în timp, la metaplazia celulelor esofagului. Obezitatea înseamnă şi ficat gras (steatoză hepatică non alcoolică), o condiţie predispozantă pentru cancerul hepatic.

Obezitatea poate fi asociată şi cu schimbările negative ale florei microbiene intestinale, creând astfel condiţii locale şi generale de imunitate precară, o anumită barieră locală de apărare este compromisă, inclusiv din punct de vedere imun, iar de aici propagarea inflamaţiei cronice se poate oglindi la nivelul tuturor organelor şi sistemelor din corp. Studiile certifică diferenţa dintre microbiota echilibrată a unui pacient slab şi cea dizechilibrată, a obezului.

Supraponderabilitatea duce la formarea de calculi ai vezicii biliare, condiţie frecvent întâlnită la pacienţii cu cancer de colecist.

Cât contează dieta?

Kilogramele în exces duc şi la alterarea răspunsului imun, la un stres oxidativ crescut şi la o afectare a structurii ADN-ului celular.

Obezitatea se însoţeşte frecvent şi de un deficit al vitaminei D, deoarece ţesutul gras acţionează ca un burete pentru aceasta vitamină şi lasă nivele circulante insuficiente.

Vitamina D este hormonul care reglează activitatea a 3000 de gene şi are un rol important chiar în prevenţia  cancerului.

Dieta de pierdere în greutate, în tot acest tablou, pare a fi salvatoare. Nu orice regim are însă şi rezultate protective pe termen lung, asta în ceea ce priveşte cancerul.

Deşi au fost promovate dietele hiperproteice, cu un consum mare de carne s-a dovedit că şi acest tip de dietă promovează insulinorezistenţa şi duce la tulburări grave de microfloră intestinală. Asadar, undeva la capătul evenimentelor, vorbim de creşterea riscului pentru cancer.

Cu toate acestea, pierderea în greutate este esenţială. Dieta ţine însă de modul de viaţă, de o hrană echilibrată şi cât mai nepoluată. Dieta mediteraneană a fost intens studiată, inclusiv în relaţia cu cancerul.

Rolul chirurgiei metabolice este prezent când vorbim de nevoia stringenta de a pierde în greutate şi de a îmbunătăţi sindromul metabolic, insulinorezistenta.  Postoperator, încă din primele zile, se produce un efect extraordinar de reglare hormonală în universul endocrin gastrointestinal, iar la câteva săptămâni o reconfigurare de floră intestinală ca urmare a postului alimentar.

Într-un an de zile de la intervenţie, persoanele cu obezitate se reconfigurează, foarte mulţi factori favorizanţi ai bolii canceroase sunt amelioraţi pe termen lung. După un an de la o operaţie, trebuie să fim conştienţi că menţinerea acestor îmbunătăţiri metabolice se face cu mult efort, cu un stil de viaţă sănătos, cu echilibrarea nutriţională pentru vitamine, minerale şi macronutrienţi, fără de care mecanismele de detoxifiere celulară şi protecţie anticancer nu se pot excercita. Aceste aspecte sunt importante în special în faza de prevenire a bolii canceroase.

În cazul pacienţilor cu cancer şi obezitate, anumite aspecte se înrăutăţesc: rata de supravietuire, prognosticul, recurenţa, calitatea vieţii.

Se ştie că boala canceroasă este o boală consumptivă şi după momentul diagnosticului nu se poate face o indicaţie fermă de pierdere în greutate decât pentru anumite cazuri selectate.