Despre tango, relaxare şi parteneri

Mi s-a făcut dor de dans. Nu de dansul din club, ci mai precis de şcoala de dans Arthur Murray – aici mi s-a spus pentru prima oară în viaţă că am alură de dansator.Şi m-am grăbit să-i cred, pentru că o vorbă bună spusă la momentul potrivit schimbă vieţi. Nu credeam asta despre mine.

Am început să dansez, eu cea care mă autoblocasem la acest capitol încă din copilărie. De ce? Pentru că mereu erau alţi copii mai talentaţi. Alţii care prindeau ritmul din prima. Şi, probabil, nesuportând să fiu la coada clasamentului, am decis că nu pot şi m-am orientat spre orizonturi ce îmi păreau mai uşor de pătruns.

Pe 1 Martie, am fost întrebată mai în glumă, mai în serios, dacă chiar ştiu să dansez sau am stat la poză pentru revistă. Asta m-a ambiţionat şi evident, am făcut o programare la şcoala de dans pentru încă o lecţie. Voiam să fiu sigură că sunt pregătită înainte de a demonstra că pot. Teama de a face un pas greşit în faţa anumitor persoane, de cele mai multe ori, nu face decât să strice magia momentului. Dar asta este o altă discuţie…

Recomandări

Alina Puşcaş, mai în formă decât atunci când era model!

Eşti sensibil la zgomote? S-ar putea să fii un geniu!

Relaxarea aduce ritmul

Nu am mai dansat de 3 luni şi cumva m-am blocat. Răbdarea nu mă caracterizează când vine vorba despre mine, aşa că nu am mai aşteptat 2 zile până la lecţia de dans cu cel mai elegant profesor – Mihai Florin – şi am decis merg la o petrecere de tango la Deko Cafe, chiar aseară. Apropo, mi se pare mie că dacă asculţi tangouri nu ai cum să te simţi nicioadată singur, indiferent cât de singur ai fi în realitate. Fascinant mi se pare Liber Tango – Astor Piazzola – mă urmăreşte în momentele cheie din viaţă.

Aseară m-a însotit D.,un bun dansator şi mai presus de asta un om cu o energie bună. „Tango înseamnă 80% conexiune şi 20% tehnică” – mi-a explicat el. Trebuie să te relaxezi. Un pahar de vin roşu, la care mi-a adus şi pai, explicându-i că nu vreau să-mi pătez dinţii, ajută. Dar în nici un caz mai mult alcool. Se duce în „picioare”. Spuneam că este important să te relaxezi şi că partenerii de dans să încerce să anticipeze mişcările celuilalt.

Ce să porţi când dansezi tango?

La tango e musai să porţi rochie şi sandale. Şi cercei lungi. Şi ruj roşu. Şi mascara pe gene. Cum ziceam, mai presus de haine relaxarea este importantă, asiguraţi-vă că aveţi un partener cu care să empatizaţi. La petrecerile milonga invitaţiile la dans se fac din priviri. Bărbatul caută privirea femeii, iar ea, dacă este interesată îşi menţine privirea timp de câteva secunde, după care se ridică şi merge pe ringul de dans. Este regula de bază.

Mai fusesem la un tango party în Viena, acum 3 ani, dar am admirat de pe margine. Acum a fost momentul meu. I-am răspuns privirii lui D. şi am început să dansăm. Ochii mei au căzut ţintă către picioare, până când el mi-a atras atenţia astfel: „Pantofii sunt frumoşi, dar ochii sunt mai interesanţi”.
Aşadar, priviţi în ochi partenerul de dans, relaxaţi-vă si mai presus decât orice – lăsaţi bărbatul să vă conducă. E ca în viaţă. E adevărat că până reuşeste să-ţi capete încrederea, până reuşeşte să-ţi prindă ritmul, ai tendinţa să fii cu o fracţiune de secundă înaintea sau în urma lui… La rândul tău şi tu trebuie să demonstrezi.

În dans nu e loc de orgolii

Uşor, uşor am început să dansăm. Evident, am greşit mulţi paşi, m-am dezechilibrat, dar cert este că după fiecare dans, povestea paşilor capătă contur. Este atât de important să gaseşti şi în dans partenerul potrivit, dar mai întâi de asta trebuie să te asiguri că tu eşti pregătit şi că poţi executa paşii cât mai corect.

Fă tot ce poţi ca să fii un bun partener. În dans, ca şi în viaţă, ritmul este mai important decât orgoliile. După 3 ore de dans, într-o pauză, D. mi-a spus: „Nu poţi arde etape, dacă chiar vrei să dansezi tango, trebuie să iei lecţii 6 luni. Nu este simplu, dar nu e altă cale.
La o petrecere tango nu va conta că vei fi cea mai frumoasă fată din încăpere ori că vei purta cea mai sexy rochie sau cei mai frumoşi pantofi. A doua oară nu te va mai invita nimeni la dans, dacă nu ai păşit cum trebuie”… În acel moment, tensiunea a început să-mi crească, am vizualizat drumul pe care care îl am făcut. Cât de greu se ajunge ACOLO…

Finalul

Însă nici nu a terminat fraza D. căci mi-a căutat privirea un domn. Mai scund ca mine şi cumva şi mai timorat. Părea că are un comportament compulsiv impulsiv, pe care încerca să-l mascheze, evident. Asta dacă este să mă iau după notiţele de la cursul de limbaj non-verbal organizat de Linkage, despre care abia aştept să vă povestesc în Ce se întâmplă, doctore. ÎI explic rapid că sunt începătoare şi că îl rog să înţeleagă dacă greşesc paşii. Nu pare foarte încântat, dar promite că rezistă.
Ochii îmi cad spre podea, să urmăresc paşii. O,da… La fiecare partener nou de dans, aceeaşi problemă. Îmi spune să-i privesc gulerul cămăşii portocalii. Dar nu cumva să-mi iau ochii de acolo. Încerc să mă conformez, dar totul devine mecanic.
Cele 4 melodii dansate cu el au fost absolut chinuitoare. Şi nu pentru că ne-am fi călcat pe picioare în continuu, ci pentru că eram atât de tensionaţi încât… S-a dus magia. Relaxare, relaxare, relaxare. Până la urmă, este doar un dans, iar dansul trebuie să fie în doi. P.s. Acum sunt pregătită!

Foto: Mihai Dascalescu