Luana este o poezie în mişcare pe ritm fulgerător de tango. Are şarm. O minte brici. Şi emană siguranţa aceea de sine pe care nu o poţi avea nici la 20 de ani, nici la 30 de ani şi nici la 40. Luana este acea femeie frumoasă, cu corp de copil, tranşantă, care nu mai pierde timpul cu ceea ce nu i se potriveşte. Şi care dansează tango.
CSÎD: Într-o lume care se schimbă foarte mult din punct de vedere fizic, unii recurgând la multe intervenţii la medicul estetician, tu ai rămas neschimbată. Care sunt ”secretele” tale?
Luana Ibacka: Secretele mele nu sunt simple. Am căutat să le împărtăşesc femeilor prin munca mea: workshop-uri, postări, invitaţii, articole, etc. Se pare că n-au produs vreo „explozie” mediatică … Apoi m-am oprit să arunc seminţe în vânt. Este datoria fiecărei persoane să afle despre sine, ce i se potriveşte ca hrană, ca antrenamente, ca medicaţie, ca anturaj, ca exprimare, ca alegere a unor pasiuni, activităţi, lecturi, etc.
CSÎD: Şi totuşi tu nu te-ai schimbat…
Luana Ibacka: Eu am rămas la fel, pentru că am o puritate a gândirii şi a alegerilor, care mă fereşte de lăcomie, invidie, de gustul puterii, de excesul de senzualitate, şi de multe altele care otrăvesc mintea şi corpul, ducând la degenerarea sa. Oamenii se hrănesc cu multe chestii care nu sunt vizibile, de aceea operaţiile estetice sau suplimentele nutritive nu conduc către rezultatele aşteptate, ci uneori fac mai rău.
CSÎD: Ce ne ajută cu adevărat din punctul tău de vedere?
Luana Ibacka: Emoţiile, sentimentele, gândurile, dorinţele, intenţiile, scopurile, toate acestea nu se văd, însă ele crează resurse de calitate pentru întreagă fiinţă. Chipul şi trupul, sunt o consecinţă a esenţei tale umane. Fac încă şedinţe de coaching şi câte un eveniment la 2-3 luni, în care dau mai departe ceea ce fac eu. Aşa că, sunt şanse pentru cei interesaţi, să practice „programele” mele.
CSÎD: Cum ţi-a schimbat tango-ul viaţa?
Luana Ibacka: În bine. E un alt univers… Pentru că tangoul nu e drept, nu este uşor şi nu îţi garantează decât… că trebuie să ştii să stai foarte bine pe propriile picioare! Pe de altă parte, este o negociere cu a accepta şi a refuza. O parte din ideea „invitării la dans”, este posibilitatea de a fi refuzat … şi ar trebui să accepţi refuzul fără resentimente. Tangoul este o experienţă mult mai dură, mai autentică decât pare. Ea aduce în ecuaţie echilibrul, acceptarea cuiva străin în spaţiul personal, exersarea profundă a parteneriatului, şi punerea clară în rolul de bărbat (lider) şi femeie (follower). Ceea ce este la prima vedere un dans pasional, este o metaforă profundă a descoperirii de sine: o modalitate de a afla şi de a exprima cine suntem şi cum simţim; un mod în care devenim oameni mai buni conectându-ne cu alţii.
CSÎD: Există o limită de vârstă pentru a învăţa să dansezi tango?
Luana Ibacka: Nu. Există însă multe alte limite : ale răbdării, de exemplu. Ale propriului corp, în care nu ai încredere. Ale cuvintelor pe care le foloseşti când vine vorba să începi, sau să continui…