Timp de ani, termenul „mâncare nesănătoasă” a fost folosit pentru a face referire la alimentele considerate a fi dăunătoare sănătății și sărace în substanțe nutritive. Dar noțiunea de „nesănătoasă” poate avea sensuri diferite pentru diverse persoane.
Ghidurile alimentare oficiale au folosit termeni mai acceptabili, cum ar fi „alimente care pot fi folosite fără restricții”, „alimente care pot fi consumate în siguranță ocazional” și „alimente bogate în zahăr, sare și grăsimi”.
Cu toate acestea, aceste etichete nu au făcut întotdeauna mai ușoară identificarea alimentelor sănătoase. Până la urmă, multe fructe proaspete au un conținut ridicat de zahăr, iar unele legume de salată pot fi sărace în nutrienți, dar aceasta nu le face nesănătoase. Și produsele alimentare precum băuturile răcoritoare „fără adaos de zahăr” și batoanele de musli îmbogățite cu aditivi nutritivi nu sunt neapărat sănătoase.
În 2009, experții au propus utilizarea procesării industriale a alimentelor ca indicator cheie al problemelor nutriționale ale acestora.
Teoria recunoștea faptul că unele procesări alimentare contribuie la facilitarea preparării, la creșterea siguranței și la îmbunătățirea gustului alimentelor. Totuși, a fost nominalizată și o categorie de alimente, denumite „alimente ultra-procesate”, ca fiind nesănătoase, bazându-se nu doar pe conținutul de sare, grăsime și zahăr.
Numeroase studii au scos la iveală faptul că un consum susținut de alimente ultra-procesate este asociat cu o sănătate precară, inclusiv cu boli de inimă, diabet și obezitate. Dar cum poți identifica aceste alimente atunci când planifici ce să cumperi sau să mănânci?
Alimentele ultra-procesate sunt fabricate folosind metode de procesare industrială și conțin ingrediente pe care nu le-ai găsi de obicei în cămara ta de acasă.
Metodele de procesare folosite pot include extrudarea, modelarea, modificarea chimică și hidrogenarea (care poate transforma grăsimea nesaturată lichidă într-o formă solidă). Cu toate acestea, producătorii nu sunt obligați să menționeze pe etichetă procesele prin care trec alimentele, astfel încât poate fi dificil să identifici alimentele ultra-procesate. Cel mai bun loc pentru a începe este lista de ingrediente.
Există două tipuri de ingrediente care clasifică alimentele ultra-procesate: substanțe alimentare industriale și aditivi cosmetici. Substanțele alimentare includ versiuni procesate ale proteinelor și fibrelor (cum ar fi pudra de zer sau inulina), maltodextrină (un carbohidrat intens procesat), siropuri de fructoză sau glucoză și uleiuri hidrogenate.
Aditivii cosmetici sunt utilizați pentru a îmbunătăți textura, gustul sau culoarea alimentelor. Aceștia fac alimentele ultra-procesate mai atrăgătoare și irezistibil de gustoase (contribuind la supraconsumul lor). Exemple includ culori și arome (inclusiv cele listate ca „naturale”), îndulcitori non-calorici (cum ar fi stevia), potențiatori de gust (cum ar fi extractul de drojdie și MSG), și agenți de îngroșare și emulsificatori (care modifică textura unui aliment).
Ultra-procesat nu este doar un alt nume pentru alimente nesănătoase – deși alimente precum băuturile răcoritoare, dulciurile și chipsurile sunt considerate ultra-procesate. Există multe alimente ambalate pe care le-am considera în mod normal sănătoase și care sunt, de fapt, ultra-procesate.
Multe cereale și băuturi pentru micul dejun promovate ca sănătoase sunt ultra-procesate. Acestea pot conține maltodextrine, proteine și fibre procesate, precum și coloranți. Ovăzul, în schimb, conține doar un singur ingredient: ovăz!
În ciuda promovării ca fiind sănătoase, multe dintre acestea sunt ultra-procesate, conținând fibre și proteine procesate, zaharuri invertite (zaharuri modificate printr-un proces industrial) și îndulcitori non-calorici.
Multe alternative la produsele lactate conțin emulsificatori, gumă de legume și arome. Nu toate brandurile sunt ultra-procesate, așa că verifică lista de ingrediente. Unele tipuri de lapte de soia conțin doar apă, boabe de soia, ulei și sare.
Unele tipuri de pâine ambalate conțin emulsificatori, amidon modificat (amidon modificat prin metode industriale) și gumă de legume – acestea sunt de obicei pâinile ambalate în plastic, feliate și, de multe ori, mai ieftine. Pâinea proaspătă din brutării, în schimb, este rar ultra-procesată.
Iaurturile cu fructe sau cu arome conțin adesea aditivi precum agenți de îngroșare, îndulcitori non-calorici sau arome. Alege iaurturile simple în schimb.
Foto: Shutterstock