Nu trebuie să cauți prea mult cea mai bună sare pentru tiroidă – o găsești în orice magazin, la un preț foarte mic, 2,5 lei kilogramul. Este vorba despre banala sare de masă iodată, nicidecum sarea roz de Himalaya, sarea neagră din Hawaii sau cine știe ce altă varietate exotică și deloc ieftină.
Din păcate, sarea iodată pierde teren în ultimii ani, din cauza „modei” dietelor vegetariane, vegane, fără gluten sau sărace în sodiu. Multe persoane au înlocuit produsele lactate tradiționale cu cele vegane, de tip lapte de soia, migdale, orez, caju, care conțin cantități infime de iod.
În ultima perioadă este un trend să se folosească sarea fără iod sau alte varietăți exotice de sare, ca o alternativă la sarea normală, pe motiv că ar avea nenumărate beneficii, dar acestea sunt simple exagerări.
Iodul este un mineral esenţial pentru sinteza hormonilor tiroidieni care, printre altele, previn nodulii tiroidieni, hipotiroidismul și ţin sub control metabolismul, deci procesul care „arde” caloriile ingerate.
Mai mult, de teamă că alimentele ultraprocesate conțin cantități mari de sare (dar nu întotdeauna iodată!) – și care sunt consumate în continuare din belșug, deși pericolul lor pentru sănătate este periodic adus în atenția oamenilor -, unii renunță la sarea iodată adăugată în mâncare, ca să nu aibă probleme cu inima sau cu tiroida, dar nu și la alimentele procesate…
O mențiune merită și suplimentele cu iod luate după ureche, pentru a suplini absența sării iodate din alimentație. Acestea pot favoriza bolile de tiroidă și creșterea în greutate, din cauza excesului de iod, deci trebuie acordată mare importanță echilibrului. Nici prea puțin, dar nici prea mult iod!
Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) recomandă un aport zilnic de 150 micrograme iod pentru adulți și copii cu vârsta de peste 14 ani.
În primele 6 luni de viață se recomandă 110 micrograme iod/zi, motiv pentru care femeile care alăptează trebuie să suplimenteze aportul de iod. Iodul este secretat în mod activ în laptele matern, unde servește ca sursă nutritivă esențială pentru copilul alăptat.
Necesarul de iod crește la 220-250 micrograme/zi în timpul sarcinii și la 250-290 micrograme/zi în timpul alăptării.
Ce înseamnă această doză când ne referim la sare iodată? Potrivit legii privind iodarea universală a sării, intrată în vigoare în România începând cu anul 2002, la 1 kilogram de sare se adaugă 20 miligrame de iod.
Asta înseamnă că putem să ne luăm o doză de aproximativ 70 micrograme de iod (adică jumătate din doza zilnică recomandată) din doar un sfert de linguriță de sare iodată.
Restul poate fi completat cu alimente bogate în iod, nefiind indicat consumul exagerat de sare, din cauza riscului asupra rinichilor și sistemului cardiovascular. Specialiștii recomandă cel mult 2,3 grame de sare zilnic, adică aproximativ o linguriță rasă, în cazul persoanelor sănătoase.
În cazul celor cu vârsta peste 50 de ani sau care suferă deja de hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cronică de rinichi, diabet zaharat sau osteoporoză, aportul de sare ar trebui să se limiteze la maximum 1,5 grame/zi.
În afară de sarea iodată, alte surse bune de iod sunt reprezentate de aceste alimente:
Printre persoanele care prezintă cel mai mare risc de carență de iod se numără:
Semnele carenței de iod sunt similare hipotiroidismului și pot consta în:
În concluzie, consumați sare iodată fără teamă, dar nici nu exagerați cu cantitatea. În schimb, tăiați fără milă alimentele ultraprocesate de pe lista de cumpărături sau consumați-le foarte rar. Dacă aveți în continuare nelămuriri, adresați-vă unui medic endocrinolog cu experiență pentru a vă oferi cele mai avizate recomandări.
Surse:
National institutes of health, https://ods.od.nih.gov/factsheets/Iodine-Consumer/
The Lancet, https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(17)30703-1/fulltext
Annals of Nutrition and Metabolism, https://doi.org/10.1159/000070483
Hippokratia, PMCID: PMC2895281
British Journal of Dermatology, DOI: 10.1046/j.1365-2133.2000.03521.x
Dermatoendocrinology, doi: 10.4161/derm.3.3.17027
The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, doi: 10.1210/jc.2013-1813
Journal of Postgraduate Medicine, PMID: 8051643