De ce trebuie să privim mâncarea ca o mare bucurie?

Mâncarea poate deveni o ”adicție” pentru cei care așa se calmează sau se alintă? ”Prefer să nu folosesc cuvântul adicție. Mâncarea în sine nu este adictivă, deși anumite substanțe în creierul nostru se comportă asemenea drogurilor. Însă așa cum toți marii psihologi și psihiatrii menționează, adicția nu e neapărat despre substanță, cât despre durerea noastră interioară pe care nu o mai putem conține și tolera fără substanță” explică Andreea Teodor, nutriționist și coach pentru femei care mănâncă pe fond emoțional.

CSÎD: Ce rol trebuie să aibă mâncarea în viața noastră?

Andreea Teodor: Mâncarea este o adevărată bucurie din punctul meu de vedere. Însă nu putem spune că ne bucurăm cu adevărat de mâncare când mâncăm emoțional, compulsiv, când mâncăm până ne este rău fizic și apoi ne simțim vinovați și rușinați de comportamentul nostru. E nevoie să învățăm să iubim mâncarea adevărată, hrana pe care o pregătim noi, cât mai simplă și în combinații inedite.

Recomandări

Din ce cauze se instalează foamea pe fond de stres?

De ce e periculos să bei apă din sticla de plastic când e caniculă

Nu trebuie să facem o obsesie pentru mâncarea sănătoasă

CSÎD: Cum să mâncăm mai sănătos, mai echilibrat?

Andreea Teodor: Mâncarea are un rol fiziologic, ne ajută să fim în viață, să supraviețuim, să avem energie, să ne simțim bine. De aceea este important să alegem cu înțelepciune ce punem în farfurie noastră. Nu înseamnă că ar trebui să mâncăm doar sănătos, obsesia pentru o alimentație curată nu ajută. Echilibru alimentar înseamnă să consumăm suficienți nutrienți pentru sănătatea noastră, dar să știm să ne bucurăm și de indulgențele alimentare: pizza, paste, înghețată sau ce ne place nouă, însă fără să mai devenim compulsivi în preajma lor.

Mâncarea nu rezolvă problema emoțională

CSÎD: De ce mâncarea nu trebuie să fie pansament pentru suferință, tristețe, plictiseală?

Andreea Teodor: În primul rând pentru că nu rezolvă problema. Dacă eu mănânc de fiecare dată când mă cert cu soțul meu, spre exemplu, în loc să îmi iau timp să îmi eliberez emoțiile și să rezolv problema, prin mâncare voi fugi de ea și mă prefac că nu există. Așa că rămân cu două probleme: cea din relație și cea de sănătate.