Murăturile din comerţ în România – de ce ne pot îmbolnăvi grav?

Conţinutul a 52 mărci de murături comercializate în marile structuri comerciale din ţara noastră a fost analizat de către experţii Asociaţiei Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor. Rezultatele arată că în conservele din comerţ pe lângă cantităţi ridicate de zahăr şi sare se găsesc soluţie de dezgheţare a drumurilor, zaharină, acid citric, acid lactic etc. Aceste substanţe artificiale nu sunt favorabile sănătăţii consumate pe termen lung. Iată detalii care pun pe gânduri.

„România, altădată, regina conservelor de legume din Europa, în prezent, importă conserve de legume şi materii prime pentru conserve, castraveţi din India, de la mii de kilometri distanţă. Folosirea aditivilor alimentari a devenit o practică obişnuită în industria alimentară. Consumatorii trebuie să evite alimentele cu aditivi, deoarece creează mari probleme de sănătate pe termen lung. Aceştia au numai un rol tehnologic, „acoperă” calitatea scăzută a ingredientelor principale, creând percepţii false privind anumite caracteristici organoleptice, cum ar fi aspectul, prospeţimea, culoarea, gustul şi aroma“, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

Experţii APC au analizat conţinutul a 20 mărci de castraveţi în oţet sau cu saramură, 11 mărci de ardei capia copţi, în oţet, 5 mărci de gogoşari în oţet şi alte 16 mărci de murături (gogonele în oţet, pepene murat, conopidă în oţet, salată asortată de legume în oţet, salată de sfeclă roşie în oţet, varză tocată murată, ciuperci murate. Studiul a fost realizat de către o echipă de experţi ai APC, coordonaţi de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. Iată câteva dintre observaţiile studiului.

Recomandări

Zacuscă din comerţ – sare şi zahăr în exces

Dulceaţă şi gem din România: prea mult zahăr şi prea mulţi aditivi

• Castraveţi din India, muraţi în România, cu soluţie de dezgheţare a drumurilor şi metabisulfit de potasiu!
• Castraveţi în oţet cu zaharină sodică şi acesulfam de potasiu!
• Castraveţi în oţet cu acid ascorbic, riboflavină şi 9 linguriţe de zahăr!
• Unul din patru borcane de castraveţi în oţet conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
• Gogoşari în oţet cu acid citric!
• 8 din 10 borcane de gogoşari în oţet conţin acid citric!
• Unul din 4 borcane de gogoşari în oţet conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
• Ardei capia copţi, în oţet, cu soluţie de dezgheţare a drumurilor şi zaharină!
• Unul din două borcane de ardei capia copţi, în oţet, conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
• 3 din 10 borcane de ardei capia copţi, în oţet, conţine zaharină!
• Sfeclă roşie, în oţet, cu arome şi zaharină!
• Salată de sfeclă roşie, în oţet, cu acid citric şi soluţie de dezgheţare a drumurilor!
• Varză tocată, murată, cu acid citric şi acid ascorbic!
• Pepene murat cu acid lactic!

Murături din comerţ – ce conţin conservele din comerţ analizate 

Ingredientele regăsite în compoziţia sortimentelor de murături analizate sunt următoarele: apă, sare, zahăr, ardei gras roşu, ardei paprika, ardei de Jamaica, ardei iuţi, ceapă, varză albă, pepene, ghebe, ciuperci, gogonele, mere, păstârnac, piper boabe, mărar, morcov, usturoi, boabe de muştar, oţet din vin, oţet din cereale, oţet din alcool, oţet din vin alb, oţet din porumb, sirop de glucoză-fructoză, verdeaţă, seminţe de coriandru, plante aromate, foi de dafin, frunze de ţelină, cimbru, coriandru, ienibahar.  

Murături din comerţ – câtă sare şi zahăr conţin 

Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 11 kcal şi 31 kcal.
Cantitatea de zahăr adăugat variază între 1,82 grame şi 15 grame per 100 grame produs.
Produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 1,13 grame şi 2,7 grame/per produs. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare şi au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură şi cu alte afecţiuni agravate de retenţia de apă provocată de sare: insuficienţă cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecţiuni ale rinichilor şi litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care şi-l procură dintr-o linguriţă rasă de sare (6 grame).

Murături din comerţ – ce aditivi conţin şi ce efecte au

În cele 52 de produse analizate s-au identificat 10 tipuri de aditivi alimentari, după cum urmează: clorură de calciu, acid citric, acid lactic, acid ascorbic,  acid acetic, riboflavină, zaharină sodică, acesulfam de potasiu, metabisulfit de potasiu, metabisulfit de sodiu şi arome.
E101 – riboflavina este un colorant galben sau galben portocaliu care are o solubilitate scăzută.
E223 – metabisulfitul de sodiu este un conservant care poate provoca reacţii alergice la persoanele sensibile la sulfiţi, incluzând reacţii respiratorii la astmatici, şoc anafilactic sau altfel de reacţii alergice la persoanele sensibile.
E224 – metabisulfitul de potasiu este un conservant care poate provoca reacţii alergice la persoanele sensibile la sulfiţi, incluzând reacţii respiratorii la astmatici, şoc anafilactic sau altfel de reacţii alergice la persoanele sensibile.
E270 – acidul lactic este folosit ca stabilizator si conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conţin E270 nu trebuie consumate de bebeluşi şi copii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.
E300 – acidul ascorbic este un agent antioxidant obţinut din glucoză şi care în cantităţi mari poate produce diaree, atacă smalţul dinţilor şi formarea calculilor la rinichi.
E330 – acidul citric este un agent de reglare a acidităţii. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E509 – clorură de calciu (în unele sortimente de tofu se foloseşte ca potenţiator de arome, agent de întărire şi acidifiant). Acumularea clorurii de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacţii, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greaţă şi vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.
E950 – acesulfam de potasiu este un îndulcitor sintetic care are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul, lipsit de calorii şi asupra căruia există suspiciuni privind declanşarea unor afecţiuni identice cu ale aspartamului.
E954 – zaharina este un îndulcitor artificial care este de 200-700 de ori mai dulce decât zahărul şi este folosit foarte des în combinaţie cu alţi îndulcitori pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se foloseşte foarte des în combinaţie cu ciclamatul şi cu aspartamul în produsele “light”.
Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul şi/sau gustul.

Murături din comerţ – ce se întâmplă dacă le consumăm în exces

„Conservele industriale conţin, aproape fără excepţie, aditivi de conservare, despre care se cunoaşte că pot dăuna organismului dacă sunt consumaţi în exces; îndeosebi conservele de calitate slabă au cantităţi mari de conservanţi puternici, motiv serios de îndemn la responsabilitate din partea consumatorilor. Mai ales în consumul copiilor să nu fie frecvent prezente produsele conservate” explică  prof. univ. dr. Ion Schileru – ASE Bucureşti.

În industria alimentară se foloseste clorura de calciu,  unde are codul european E509 ca aditiv (agent de întărire, de sporire a fermităţii ţesuturilor – pulpele fructelor din conservele de legume). În toate variantele, clorura de calciu se dizolvă foarte bine în apă. ”În principiu, sarea respectivă este higroscopică (avidă de apă), deci se foloseşte foarte mult ca desicant (absorbant al umezelii). Clorura de calciu se obţine din calcar, prin reacţie cu acidul clorhidric sau ca produs secundar la obţinerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii şi viitorii ani, a clorurii de calciu  vizează prevenirea formării gheţii şi îndepărtarea acesteia de pe şosele; faţă de sarea obişnuită (clorura de sodiu – NaCl), proprietăţile clorurii de calciu o fac mult mai eficientă în lupta cu adversităţile iernii pe şosele (este eficientă până la temperaturi de minus 52 grade Celsius), astfel că peste jumătate din producţia mondială de clorură de calciu se foloseşte în acest scop” continuă prof. Dr. Schileru.

Conservele din comerţ – trebuie consumate în timp scurt după deschidere 

Mulţi consumatori neglijează faptul că produsele conservate devin repede perisabile şi dăunătoare dacă nu sunt consumate în timp scurt după desfacerea ambalajului şi nu se păstrează la temperatură scăzută până la consum. Analizând lucid şi responsabil problematica alimentelor conservate şi considerând avantajele şi dezavantajele conservelor industriale comparativ cu cele tradiţionale, constatăm obiectiv că cele de pe urmă constituie varianta cea mai bună, îndeosebi când sunt preparate corect în propria gospodărie.” Prof. univ. dr. Ion Schileru – ASE Bucureşti

Acest studiu face parte din Campania Naţională de Informare şi Educare: ”Să învăţăm să înţelegem eticheta!”. APC nu este finanţată de statul român!
www.apc-romania.ro