Grătarul perfect depinde de calitatea și prospețimea cărnii alese, dar mai ales de temperatură. Aceasta poate transforma o bucată de carne într-o delicatesă sau într-o bombă cu ceas pentru sănătatea noastră – cu siguranță ați auzit de acrilamida cancerigenă. Carnea nu trebuie în niciun caz arsă, pentru că substanțele toxice eliberate cresc semnificativ riscul de cancer.
Medicul nutriționist Mihaela Bilic oferă câteva sfaturi prin care putem evita formarea acrilamidei cancerigene și explică rolul important al temperaturii pentru grătarul perfect.
Ca regulă de aur, țineți cont că grătarul perfect înseamnă carne frumos rumenită, dar în niciun caz arsă!
Indiferent că e vorba despre carne prăjită excesiv sau pâine/aluat copt excesiv, orice produs care e ars/negru conține acrilamidă cancerigenă. Această substanță nocivă ia naștere prin gătirea prelungită, la temperaturi foarte înalte, care degradează ireversibil structura chimică a proteinelor/glucidelor.
Pentru a evita formarea acestor compuși toxici, iată câteva recomandări:
Dacă vreți să vă dați aere de mare cunoscător în materie de carne la grătar, încercați să folosiți în conversație numele „Maillard”. Mai precis „reacția Maillard”, spune Mihaela Bilic.
În ce constă mai exact această reacție și cum ne ajută ea să obținem o carne la grătar perfect gătită și cu un gust desăvârșit? Puneți o bucată de carne într-o tigaie bine încinsă, așteptați câteva minute cât să înceapă să sfârâie și gata, reacția lui Maillard s-a produs!
Pe lângă mirosul inconfundabil care se degajă, este vorba despre o serie de reacții chimice care au loc în timpul procesului de gătire, care dau gustul unic și aspectul rumenit pe care îl iubim.
Carnea de porc este printre cele mai consumate cărnuri de la noi din țară, dacă nu cea mai consumată, și este aproape automat asociată cu ideea de grătar. Carnea de orice tip este formată în cea mai mare parte din proteine, iar acestea sunt și adevăratele protagoniste ale reacției Maillard.
Lanțurile lungi compuse din molecule de aminoacizi interacționează cu glucidele prezente în mod natural în carne, formând glucozamine. Datorită temperaturii ridicate (120-140 de grade) apar o serie de reconfigurări ale structurii chimice (reconfigurarea lui Amadori & Heyns), responsabile de aroma unică a unei bucăți de carne la grătar.
Fiecare tip de carne făcută la grătar are alt gust, pentru că reacția Maillard diferă în funcție de o serie de parametri: tipul și cantitatea glucidelor și aminoacizilor din carne, pH-ul preparatului, umiditatea produsului, temperatura de gătit etc.
Este suficient să schimbăm un singur aminoacid, pentru ca produsul final să capete alt gust. Nu întâmplător ceafa de porc și pulpa de pui au savoare total diferită, chiar dacă sunt puse pe același grătar, continuă Mihaela Bilic.
Ca să obținem grătarul perfect, pe lângă calitatea și prospețimea cărnii alese, elementul esențial este temperatura: reacția Maillard apare la aproximativ 140 de grade, iar căldura trebuie să fie uniformă, intensă și rapidă.
Umiditatea crescută blochează reacția, prezența apei pe suprafața cărnii prelungește timpul de gătire și duce la scăderea temperaturii, deci rumenirea nu o să mai aibă loc.
Aveți grijă să tamponați cu un șervețel suprafața cărnii înainte de a o pune pe grătar.
Un alt amănunt important: carnea pregătită pentru grătar trebuie să fie la temperatură ambiantă, nu abia scoasă de la frigider, altfel riscați ca ea să rămână crudă la interior atunci când e gătită.
Nu în ultimul rând, folosiți pentru grătar bucăți mai împănate de carne. Grăsimea frăgezește și dă gust fripturii. De unde probabil și vorba „nu e pasăre ca porcul”, care explică predilecția gurmandă a românului pentru mâncarea savuroasă.
Pentru prepararea la grătar, carnea de porc ar trebui să aibă o culoare rozalie înspre roşu şi o structură marmorată – aşadar străbătută de fire de grăsime. Astfel va rămâne fragedă după prepararea la grătar.
Marinați în prealabil bucățile de carne. Mediul acid și grăsimea din marinadă fac proteinele mai ușor de digerat și le protejează de flacără.
Puneți sare pe carne abia după ce ați luat-o de pe foc. În felul acesta va rămâne moale și suculentă.
Fierul nu se pierde prin gătit, așa că o bucată de friptură va avea același conținut de fier indiferent dacă este gătită mediu sau în sânge. Însă un timp de gătit prelungit coagulează excesiv proteinele, iar carnea va deveni tare și greu de mestecat. Alegeți varianta „gătit mediu” și lăsați friptura să se odihnească timp de câteva minute înainte de a o consuma.