Sarea era, cândva, foarte greu de procurat, iar valoarea ei era atât de mare încât nimeni nu-şi îngăduia să o risipească, de unde şi vorba „dacă se varsă sare, iese ceartă”.
Ca să nu mai amintim de basmul cu fata împăratului, care îi mărturiseşte acestuia că îl iubeşte precum „sarea în bucate”.
Tot ea însă este un adevărat drog, mulţi oameni pur şi simplu nefiind în stare să îşi ţină sub control pofta de sărat.
Pe lângă beneficiile sale preţioase, merită menţionat că sarea este unul dintre cei mai eficienţi şi răspândiţi conservanţi. Până la invenţia frigiderului, sarea ajuta la conservarea alimentelor, iar bătrânii o foloseau ca leac pentru diverse afecţiuni.
În zilele noastre, se păstrează încă tradiţia celebrelor băi calde cu sare pentru a combate răceala.
În teorie, sarea este o substanţă cristalină formată prin combinarea a două elemente chimice – Natriu şi Clor (NaCl).
Practica arată că sarea naturală nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată acelaşi lucru cu Clorura de Sodiu, o substanţă obţinută prin denaturarea sării grunjoase.
De ce spunem asta?
Pentru că de mii de ani sarea a fost utilizată doar sub forma unor cristale mari, care se zdrobeau şi se pisau manual, folosindu-se mai apoi în preparatele culinare.
Între o sare grunjoasă (gemă) şi una fină, albă ca spuma laptelui, ce ai alege? Categoric a doua variantă este cea aleasă de mulţi, însă îţi vom spune de ce trebuie să nu te laşi înşelat de aparenţe.
Sarea grunjoasă, nerafinată este cea care se extrage direct din zăcăminte şi care, pe lângă clorura de sodiu, conţine alte 80 de micro şi macroelemente, printre care magneziul, calciul şi iodul, care îi conferă proprietăţi unice şi un gust inconfundabil. Aspectul nu este unul tocmai plăcut, însă calităţile sale te vor face să îl depăşeşti.
În schimb, sarea de masă, fină şi extrafină, care se găseşte pe rafturile tuturor supermarketurilor, se prezintă sub forma unui praf de culoare albă, super-prelucrat şi procesat chimic. Acest tip de sare este obţinut în urma unui proces de recristalizare artificială a sării geme şi măcinare până la granulaţia dorită. Procesul sărăceşte însă sarea de toate mineralele şi oligomineralele. În plus, pentru a evita întărirea sării, mulţi producători folosesc un antiaglomerant numit E535 (ferocianură de sodiu) şi E536 (ferocianură de potasiu). Aceste cianhidre, la temperaturi mari de 80 de grade Celsius (n.n. – când gătim tocăniţe sau ciorbe) se descompun şi se transformă, împreună cu potasiul eliberat, în…cianură!
Consumată în cantităţi moderate, sarea ajută la reglarea presiunii sanguine, contribuie la eficienţa transmisiei nervoase şi a contracţiei musculare. În cazul în care suferi de balonare, constipaţie sau lipsa poftei de mâncare, poţi s-o adaugi, în cantităţi mici, în paharul cu apă.
De asemenea, băile calde cu apă sărată dau rezultate în cazul bolilor articulare, reumatismului şi ameliorează afecţiuni specifice sezonului rece (răceala, gripa sau guturaiul). Simptomele cistitei şi anexitei pot fi, de asemenea, ameliorate, cu ajutorul băilor de şezut cu apă sărată (5 linguri de sare grunjoasă la un litru de apă).
Şi aerul salin este benefic pentru sănătate, în acest sens fiind recomandate curele litorale şi cele de ocnă, indicate în afecţiuni precum astm bronşic, bronşită, emfizem pulmonar, rinită, sinuzită cronică, infecţii respiratorii repetate, hipotiroidie.
Atenţie: curele cu aer salin sunt contraindicate în boli ca hipertiroidie, tuberculoză pulmonară, epilepsie, hipertensiune gravă, infarct recent, angină pectorală cu crize frecvente, cancer pulmonar şi claustrofobie.
Atunci când există un deficit de sare în organism, pot apărea simptome precum diaree, greaţă, tulburări de memorie, stare de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică şi dificultăţi în concentrare.
Cu toate acestea, majoritatea dintre noi consumă mai multă sare decât are nevoie organismul. Efectele nocive se traduc în hipertensiune, afecţiuni cardiovasculare, îngreunarea procesului de vindecare a bolilor, retenţie de apă în organism, care favorizează depunerea kilogramelor, şi împiedicarea absorbţiei de calciu, care afectează sistemul osos şi creşte riscul de osteoporoză.
Din cauza consumului excesiv de sare, ţara noastră se situează pe primele locuri în Europa la numărul de cazuri de boli cardiovasculare, cu peste 3 milioane de pacienţi în clinicile de cardiologie.
Oamenii de ştiinţă au demonstrat că atunci când organismul tânjeşte după sare aceeaşi zonă a creierului este stimulată ca şi în cazul consumului de cocaină sau de opiu. Pentru a releva acest lucru, savanţii au folosit şoareci pe care i-au privat de sare, hrănindu-i cu diuretice şi mâncare necondimentată. După trei zile au analizat partea de la baza creierului, numită hipotalamus, iar rezultatele au arătat că aceleaşi gene activate de apetitul pentru sare au fost afectate şi în cazul dependenţei de droguri.
Sarea de bucătărie intervine în procesul complex al foamei, fiind un adevărat drog. Mulţi oameni nu pot, pur şi simplu, să mănânce nesărat. Obişnuinţa papilelor gustative cu clorura de sodiu este atât de mare încât restricţionarea acesteia poate deveni o problemă. La multe persoane, trecerea de la un regim hipersodat la unul hiposodat, de obicei recomandat de către medic, creează probleme psihologice deosebite, cura de „dezintoxicare” având tendinţa să fie sortită eşecului. Problema care se pune în aceste situaţii nu se referă strict la schimbarea alimentaţiei, ci mai degrabă de schimbarea comportamentului alimentar.
Sarea se găseşte în mod natural în diverse produse care fac parte din dieta noastră zilnică. Cu toate acestea, sarea este folosită în mod intenţionat pentru îmbunătăţirea gustului şi prelungirea termenului de valabilitate.
“Cantitatea de sare recomandată zilnic este de aproximativ 2 grame, adică o linguriţă. În cazul persoanelor cu vârste peste 50 de ani sau pentru cei care suferă deja de hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cronică de rinichi, diabet zaharat sau osteoporoză, aportul de sare ar trebui să se limiteze la doar 1,5 grame/zi.” spune Flavia Manole, nutriţionist şi membră a Asociaţiei Dieteticienilor din România (www.flaviamanole.ro).
Sarea se ascunde în numeroase alimente pe care le consumăm zilnic, fără ca măcar să ne dăm seama. “Printre alimentele cu cel mai mare conţinut de sare se numără mezelurile, murăturile, conservele, măslinele, carnea afumată, peştele marinat, cerealele, pâinea, ketchup-ul, sosul de soia, maioneza, diverse mixuri de condimente de tip vegeta, chips-urile, alunele, popcornul, supele la plic şi diverse brânzeturi” spune nutriţionistul Flavia Manole.
De multe ori se întâmplă ca eticheta unui aliment să dezvăluie nu cantitatea de sare, ci aceea de sodiu, lucru care ar putea să-l nedumerească pe cumpărător.
Pentru a afla conţinutul real de sare din alimentul respectiv, trebuie să înmulţim cantitatea de sodiu de două ori şi jumătate.
Un exemplu concret: un borcan cu pastă de măsline de 175 de grame are trecut pe etichetă un conţinut de 1590 mg de sodiu pe suta de grame, adică 1,59 grame. Înmulţind 1,59 cu 2,5 va rezulta o cantitate de sare de 3, 97 grame, cu mult peste cantitatea recomandată. Deci, consumul a puţin peste jumătate din acel borcan va însuma o cantitate de sare cât pentru două zile. Şi asta fără a mai pune la socoteală alte alimente consumate în ziua respectivă.
“Pentru a limita surplusul de sare consumat adesea în zilele noastre, ar trebui să ne readaptăm şi să încercăm asezonarea mâncărurilor cu diferite ierburi aromatice, în funcţie de preferinţele fiecăruia. Folosirea mărarului, pătrunjelului, cimbrului sau busuiocului în stare proaspătă în diverse preparate culinare poate avea rezultate spectaculoase în ce priveşte gustul şi aroma mâncării. Toate aceste plante sunt minunate nu doar pentru gustul lor bun, aroma proaspătă şi intensă, dar sunt şi o sursă excelentă de antioxidanţi, minerale şi vitamine. ”concluzionează Flavia Manole.
Salatele, sosurile şi mâncărurile cu sau fără carne pot deveni adevărate delicatese, dacă foloseşti în loc de sare coajă rasă de portocale, lămâie sau lime, care conferă o aromă aparte.
De asemenea, evită să consumi carne şi alimente procesate ambalate şi alege o bucată de carne proaspătă, unde deţii controlul asupra cantităţii de sare. O altă sugestie este prepararea acasă a supelor şi sosurilor din ingrediente proaspete, cu sare după gust.
În plus, consumă cât mai multe fructe şi legume proaspete – banane, pepene galben, kiwi, prune, sfeclă roşie, roşii, cartofi dulci, spanac, morcovi, conopidă – nuci crude, peşte şi fructe de mare. Acestea sunt bogate în potasiu, un mineral care ajută la eliminarea sodiului din corp, asigurându-se astfel o detoxifiere eficientă şi o activitate normală a glandelor suprarenale.