O rețetă de cozonac pufos, dar un cozonac clasic, devenit tradițional prin cea mai populară carte de rețete, cea a Sandrei Marin.
Important: Cozonacii se prepară într-o încăpere cât de caldă, chiar foarte caldă.
Drojdia se desface într-un pahar de lapte călduţ şi o linguriţă de zahăr şi se lasă să se trezească la viaţă.
Într-un castron se opăresc 3 linguri de făină cu 1 pahar de lapte clocotit şi se amestecă bine, să nu facă cocoloaşe.
Când s-a răcit cât de cât (cât suportă mâna) se amestecă cu drojdia şi se bate/frământă compoziția asta temeinic.
Se presară cu făină şi se lasă deoparte să respire şi să crească (într-un loc cald).
Gălbenuşurile se freacă cu sare mai întâi, apoi cu zahăr, turnat puţin câte puţin, până iese o cremă spumoasă.
Albuşurile se bat spumă, tare. Untul se pune la topit.
După ce aluatul a crescut, se frământă cu făina rămasă, gălbenuşurile, 1 pahar lapte călduţ şi albuşurile, timp de o jumătate de oră.
Când aluatul s-a conturat, se adaugă la frământat uleiul, zahărul vanilat sau esența şi, puţin câte puţin, untul topit.
Dacă aluatul e prea tare, se mai pune lapte călduţ, să-l înmoaie.
Se lasă aluatul să dospească 2-3 ore, la căldură uscată şi sănătoasă.
Se ung tăvile de cozonac cu unt. Se unge şi mâna cu unt şi se rup bucăţi de aluat (cât să umple o jumătate de tavă). Se alungesc, întind, se adaugă umplutura (ce doriți), se rulează și se împletesc, iar în final se pun în forme.
Se mai lasă să crească vreo jumătate de oră, se ung cu ou şi se presară cozonacii cu nuci, mac, sau ce doriți.
Se dau la cuptor la foc potrivit, cam 1 oră.