Cantarind si rascantarind, mi-am dat seama care sunt momentele si combinatiile critice pentru organismul meu fata de care imi cer scuze public pentru ca l-am tot tratat ca pe un balon. Dieta asta a mea, ma rog, modul asta al meu de a manca ma scapa pe vremuri de 2-4 kilograme pe luna, iar acum nu mi-a luat mai mult de 8 din decembrie.
Detectiva din mine a depistat ca mersul la cumparaturi printre cei nesatuli si devastatori de rafturi, portiile uriase pe care ne-am invatat sa le indesam in noi, anturajul care pare sa se fi nascut rontaind ceva, suisurile si urcusurile vietii mele amoroase, dar si niste combinatii nefericite in farfurie – toate ma saboteaza. Va explic vreo doua.
Un client al raionului aprovizionare ca pentru sfarsitul lumii este rugat sa se rostogoleasca pana la casa 1…
Mi s-a intamplat de-a lungul vietii mele partial dietetice sa merg in diverse tari straine chitita sa mananc si d-aia, si d-ailalta, dar sa sfarsesc indragostindu-ma de legumele si fructele lor si plimbandu-ma toata ziua buna ziua prin supermarketurile tip poveste pentru mine.
In schimb, sufar cumplit cand trebuie sa imi fac cumparaturile cele sanatoase aici. Pe langa faptul ca nu gasesc niciodata, dar ni-cio-da-ta fructe si legume proaspete si bune, trebuie sa ma si strecor printre niste burdihane care imping carucioare incarcate cu o valoare minima de 1.789.668 de kcal, printre promotii care incurajeaza indopatul cu prostii si printre produse pe care mi le-as dori, dar care ba sunt de proasta calitate, ba au preturi exorbitante.
Si, in continuare, cred ca si acum iau mai mult decat imi trebuie atunci cand merg in magazine, influentata de toti hunii si tatarii rafturilor. Ia ganditi-va de cate ori n-ati auzit pe cineva venind de la cumparaturi si spunand “am luat si d-asta, am vazut ca lua lumea, era bataie pe ea, o fi buna”. Iar daca nu le mananc pe toate pe principiul “daca tot le-am luat”, produsele ajung la gunoi dupa cateva zile. Halal.
Drept urmare, cumparaturile se fac numai cu o lista stricta, in dimineti/nopti neaglomerate la raioane si, importantissim, cu burta plina.
Tot amorul meu pentru francezi si ale lor portisoare pierdute pe farfurii mari si frumos decorate. Mare amatoare de mancare ce sunt nici nu am realizat ce portionoaie radeam zi de zi la bufet, la restaurant sau chiar acasa, cand chipurile faceam salate usurele, dar maricele. Ne-am obisnuit stomacurile cu ratii de anumite dimensiuni si nu ne dam seama cand mancam dincolo de limita satietatii. Ia incercati sa taiati ceva de ici, ceva de colo, sa vedeti ce va vor multumi blugii cei stramti.