Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta I

Nu stiu altele cum sunt, dar eu cand ma gandesc la bunatatile copilariei mele, la casa parinteasca vesnic mirosind a crema de zahar ars (calorii: cam un milion noua sute de mii), a sarmalute (calorii: fara numar) ori a friptura cu cartofi.

Ma declar nascuta gurmanda. De cand ma stiu cantarul a fost darnic cu mine (exagerat, as adauga), am suspinat in magazine in zonele cu marimi S(ilueta) si M(ijloc), acum doua saptamani am inceput regimul cu numarul 56 (sau poate 156…?), azi-noapte l-am tradat cu meniul de la o nunta cu totul delicios (la propriu vorbind), iar azi-dimineata, in fata unui mini-castron umplut pe jumatate (ba nu, doar pe sfert) cu iaurt cu 0% gust si o mana de grau cu 100% dezgust, i-am jurat din nou credinta pana la moartea kilogramelor in plus.

Ca mine, alte milioane pe lumea asta. De unde sa stie silfidele pamantului ce lupte crancene se dau in noi cand pe un umar ni se asaza imaginar o pereche de blugi marimea XXS, care ne implora sa o imbracam mai repede, iar pe celalalt o savarina savuroasa (ea nu e nevoie sa zica nimic)? Urmeaza marturisirile unei plinute, framantarile ei culinare, izbanzile si infrangerile pe frontul gastronomic, in care se va regasi fiecare femeie care isi tot cauta silueta pierduta si care poate ii vor fi de mare folos in goana dupa greutatea ideala visata din 3 in 3 nopti si in toate zilele, cu ochii deschisi.

Recomandări

Care este singura carne bună pentru creier, potrivit medicului neurochirurg Vlad Ciurea

Licoarea naturală care te ajută să scapi de stres și să dormi mult mai bine noaptea.…

Prima dieta nu se uita niciodata
A inceput intr-o dimineata ploioasa din ’97 (tin minte perfect pentru ca dupa micul dejun saracios, am incercat sa ma consolez cu un corn inecat in glazura de ciocolata cumparat de la chioscul de langa liceu, dar am renuntat pentru ca m-am gandit ca ploaia e un semn supranatural ca n-ar trebui sa stau la coada, ci sa-mi vad de cura) si s-a incheiat 5 – 6 ore mai tarziu cand am ajuns acasa dupa cursuri si mi-am bagat nasul in frigider.

A urmat un fel de masa imbelsugata de pomenire a regimului disparut prematur din planurile mele, la cateva ore de la nastere. De unde gandurile dietetice? O combinatie de motive: un coleg negricios de la a X-a H care calatorea prin mintile mele cand invatam la geografie, Miss boboc care purta tantosa un pulover care tipase pe mine in cabina de proba cand vazuse cum sta si un videoclip MTV cu niste fete slabe, slabe, slabe, dupa care alergau niste baieti frumosi, frumosi, frumosi.

Invataminte trase: in cazul meu si in multe altele, indragostirea nu a fost suficienta sa declanseze marea slabire (ca diete mai scurte si inutile au mai fost), iar imaginile cu dudui trase prin inel nu mi-au otravit suficient sufletul incat sa aleg stilul light pe termen lung.

Daca nu el, daca nu ele, atunci cine, atunci cand?
Dupa nenumarate tentative de omor calificat impotriva surplusului de kilograme si condamnari interioare la diete pe viata, cantarul era si mai necrutator. Din 70 si un pic nu ma scotea (minimum 65 – 66 in perioadele in care voiam sa arat ca singurul dulce care ma interesa era dulcele gust al reusitei regimului). Si nici gandul ca atatia si atatia ani m-am jucat de-a slabitul si kilogramele s-au dus cand sus, cand jos, cand la cer, nu-mi dadea pace.

Mereu, in timp ce ma tratam de griji cu o prajitura (hai doua, maximum trei), imi imaginam cum organismul meu bulversat isi pune mainile in solduri si imi striga sa ma decid odata, pentru ca el este singurul slabit din toata nebunia asta. 10 ani mai tarziu de la prima dieta, a venit si Marea Dieta, determinata de o motivatie de neinvins construita pe o viata care se darama tocmai din cauza problemei cu kilogramele.

Pe post de motoare: o relatie cu omul drag care devenise anemica, in timp ce eu ma tot implineam, cateva analize medicale care m-au adus cu picioarele pe pamantul celor cumpatati in alimentatie. Dupa 9 luni se nascuse noua „Eu”, 25 de kilograme mai putin si 25 de miliarde de satisfactii mai mult. Va urma.

Iar voi, cele vesnic aflate la regim, data viitoare cand simtiti ca tentatiile alimentare va dau tarcoale, fie ca le invingeti, fie ca le cedati, trimiteti-mi „marturisirea” si impresiile de dieta pe adresa [email protected]

Confesiunile lunii noiembrie
Numar zile luna: 30. Numar zile dieta: 25 (f.f.f. bine). Numar zile mers la sala: 10 (jalnic). Numar calorii consumate intr-o zi de regim: aproximativ 1.200. Numar calorii consumate intr-o zi de dezmat culinar: peste 10.000 (ma tem ca mai multe). Trebuie mentionat ca acum dieta este un regim de viata cu vechime, insa, citez din gandurile mele cele mai ascunse „ar fi culmea sa trag de o frunza de salata intr-un week-end la munte, cand chiar cuvantul „munte” te imbie la excese”.

Planul, care pana acum a dat roade la mine (cu mici accidente, pe care le voi detalia alta data): nu-ti refuza cateva zile pe luna (numai ocazii speciale) in care sa te rasfeti gastronomic. Te scot din rutina dietei si chiar te impulsioneaza. Testat!