Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XV

Intai de toate, o rugaminte. Imaginati-va pe tot parcursul articolului ca e scris cu litere zdravene, voinice, „bolduite”, ca acestea de introducere. Asta-vara, v-as fi indrumat gandul spre cele „italice”, suple, finute. Dar acum, cand am atins probabil cea mai mare greutate de cand scriu acest jurnal, consider ca indopatele tip „Bold” sunt cele mai potrivite. Pentru mine, iarna ninge cu calorii care se depun in straturi de cativa centimetri – in special pe abdomen – si drumul spre sala este complet impracticabil.

Sa va prezint situatia de la coman­da­mentul meu de iarna: livrarea ali­mentelor sanatoase in frigider are intarzieri si de cate (3 luni ori 30 de zile…) 90 de zile. Ce vreti, se circula in conditii grele… In zona salii de sport in care obis­nuiam sa trudesc, am declarat cod de vis­col aprig, drept urmare accesul este complet interzis pana spre martie, asa se vor­beste.

In fata tuturor restaurantelor in care se gaseau feluri de mancare excelente pentru dieta, am stabilit ca exista un strat gros de polei cum nu s-a mai vazut. Cica sa le ocolesc pana o da soarele de primavara.

Recomandări

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Băutura „secretă” a centenarilor. În ce cantitate se bea, de fapt, pentru a ajunge la 100…

In consecinta, s-au decis urmatoarele: cresterea numarului de calorii pana la „cat mai mult si fara limita”, reapelarea la stocurile de haine vechi cu cateva numere mai mari si inghetarea imediata a legaturilor cu… vechiul regim.

Iarna pe ulita rotofeilor…

….e crima curata. Pentru silueta pentru care se tot zbat. Sau numai pe mine ma imbie vremea asta sa stau in casa si sa ma imbuib cu toate alimentele considerate de nutritionisti, „sinucigase”? Imi place sa cred ca mai sunt oameni care uita ca exista cuvantul dieta in decembrie, ianuarie, februarie.

Mie mi s-a sters din memorie fix inaintea sarbatorilor. Iar cei care ma judeca pentru asta trebuie sa afle exact cum au stat lucrurile. Invit in boxa martorilor colegii de serviciu, apropiatii si, nu in ultimul rand, bunica inculpatei, cunoscuta pe straduta ei drept „stapana retetelor”.

Sa ne spuna acum colegii de munca ai paratei ce cauta pe masa din fata ei ciocolata editie limitata de sarbatori pe care se stie ca o adora si careia se cunoaste ca nu-i poate rezista? Si cine a adus mostre din bucatele din povestea cu Pantagruel si le-a pus, aburinde inca, pe masa din spatele ei?

Nu mai am alte intrebari. Invit cunoscutii sa depuna marturie. Vrem sa auzim de la R.B. cum i-a venit ideea pomenirii unui irezistibil restaurant frantuzesc. (Sa se consemneze insa ca je ne regrette rien). Si sa ne explice domnul M.M. de ce a cedat privirilor – mult mai artistice decat cele ale motanului din Shrek – pe care i le-a tras parata in timpul cumparaturilor de Craciun.

Sunteti practic, complici la uciderea greutatii ideale. Si dumneavoastra, stimabila doamna, trecuta de 70 de ani, cum sa-i trimiteti nepoatei la Bucuresti apetisantele si bulversantele sarmale ale copilariei intr-o vreme in care nu cunostea decat gustul fad al puiului fiert sau pus pe gratar?

Si prajitura aceea cu 3 randuri de crema… Pedeapsa mi-am stabilit-o singura. Cel putin 3-4 luni de dieta stricta. Fara posibilitate de infruptare conditionata.

Obiectivele lunii februarie

Numar zile luna: din pacate 28. Ca daca era an bisect slabeam si eu mai mult in februarie. Numar zile dieta: TOATE. Numar zile sala: pun aici 3 pe saptamana. Sper sa nu zambesc trist la final de luna recitind pasajul si dan­du-mi seama ca au fost de fapt mult mai putine. Oricum, nu o sa alerg acum dupa ce termin de scris la aerobic.

Nu mai stiu unde am citit ca atunci cand o iei de la cap cu dieta si ai kilograme multe nu e bine sa mergi din prima zi, saptamana la sala. O sa ma mai documentez si am sa revin cu subiectul. Numar mese pe zi: revin la o singura cifra, 3.

Numar calorii pe zi: tai multe zerouri si sper sa nu sar de 1.500. Procent haine care nu ma mai cuprind acum: mare. E tot ce va pot spune. Voi redeschide discutia cand voi avea cu ce ma lauda. Curand sper.

Un turture dimineata, la pranz si seara

Asta ar trebui sa-mi fie meniul de acum incolo ca sa compensez dezmatul de iarna. Iar daca ma gandesc ca deja kilogramele acumulate acum sunt de nu stiu cate ori mai greu de dat jos, ar trebui sa renunt la turturele de seara. Stiintific vorbind acum, cica si specialistii imi tin oarecum partea.

Din cauza soarelui care se arata tot mai rar pe timp de iarna, serotonina (o stiti, res­ponsabila cu starea de bine) scade. Asta plus temperaturile scazute ne lasa fara pic de chef de activitate. Si ca sa ne simtim totusi mai bine punem mana si man­cam. Si mancam.

Si mancam. (Daca ar fi dupa mine as pune „si mancam”-ul asta pana la finalul revistei, dar colegele deja au scris si paginat niste articole interesante).

Am vrut sa documentez si mai temeinic su­biectul si chiar am gasit pe ceva site-uri cu informatii nutritive cateva sfaturi ca sa evitam mancatul intruna iarna, dar sincer va spun, nu am putut trece de primul, pe care oricum nu mi-l mai amintesc, pentru ca mi se facea brusc o foame de lup.

Si, trecand la urs acum, chiar cred ca noi stim prea bine si singure(i) ce e de facut pentru a iesi din barlog si a merge la raionul legume-fructe si la ora de sport. Se chema VOINTA! Va mai amintiti? Una de fier la tras de fiare va (si imi) doresc!

Citeste si Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XIV
                  Destinatii pentru o forma maxima

  
Foto: GULIVER