Doar ma uit la o felie de
tort de branza si parca-mi plesneste fermoarul de la blugi, sorb
din priviri o bautura megacalorica si simt ca nu ma mai cuprinde
camasa in zona nasturilor 5-6. Da, io, io am cazut in plasa dietei
yo-yo – acum sunt balon, acum bat, precum cel pentru vata de zahar
(ce vreti, mi-e pofta).
Prin anul 2000, dadeam gata un kilogram in plus in
cel mult 3 zile fara prajeli si fleici. In
2004-2005, se lasa dus abia dupa o saptamana, fara cub de zahar. In
2007, ca sa-l pacalesc, taiam si laptele cu 3,5% grasime, si
orezul, si cartoful.
In 2008, degeaba renuntam la astea daca nu mergeam si la sala. In
2009, nu-l mai pot da jos nici in 2-3 saptamani, cu cele mai cele
restrictii alimentare. Atat mi-am pacalit organismul ca voi slabi,
incat acum nu doar ca nu ma mai crede deloc, ci imi pune si piedici
imense. Asadar, „minciuna” mea are picioare scurte si
butucanoase.
De-a v-ati ascunselea cu kilojoulii
De mult timp, nu mai castig jocul asta de-a dieta. Disperat de
atatea slabiri si ingrasari, subtieri
si umflari, corpul meu asimileaza acum instantaneu. Aveam nevoie de
zile multe, multe sa pun un kilogram si de cateva, sa-l dau
jos.
Acum se instaleaza in ore si pleaca in saptamani. Si, din cate am
citit, inteleg ca procentul de grasime acumulat e mult mai mare
dupa atatea regimuri repetate-ratate.
La 60 de kg, de pilda, arat ca la 70. La 50 si, ca la 60 si. Pentru
ca, vorba cantecului, castigatorul ia tot, organismul meu ia toate
caloriile, toate glucidele, pana la ultima
lipida si le depoziteaza unde stie el mai bine, si unde-mi pare mie
mai rau. Da-i Doamne omului la cura de slabire mintea de pe
urma…
Imi pare rau, bluza verde
Cat timp eu ma rotunjesc vazand cu ochii, bugetul meu pentru haine
e numai piele si os. E o usa a dulapului, pe care nu mai
indraznesc de foarte mult timp sa o deschid. In spatele ei, stau
inghesuite si triste lucruri pe care le-am luat candva de pe
umerasele magazinelor, cu promisiunea ca sigur ma vor incapea
candva, si care n-au mai vazut lumina zilei.
Si, de ce sa le mint iar, nu stiu daca vor apuca vreodata. O parte
au luat deja drumul centrelor sociale, dezamagite rau de mine. In
Anglia, aproape 3 miliarde de lire sterline se duc pe imbracaminte
in care britanicele nu vor incapea.
Imunitate distrusa, inima
la fel
Si lista e mult mai grasa decat cei care tin regimuri yo-yo
(fluctuatii mari de greutate – cand slabit, cand ingrasat peste
masura). Despre imunitatea scazuta de aceste naravuri alimentare
au scris cercetatorii din Seattle care spuneau asa: o femeie cu
mai mult de 5 slabiri si ingrasari are o imunitate cu o treime mai
slaba. Si tind sa le dau toata dreptatea din lume – ma lupt cu o
infectie si infinitele ei complicatii de 4 luni.
Cei de la Universitatea din Michigan ne anunta ca sirul yo-yo
poate declansa boli cardiace dupa menopauza, suedezii vin cu
vestea lor proasta: risc crescut de cancer la rinichi.
Stiu, nu e deloc fila amuzanta din jurnalul pofticioasei pe care
v-ati fi dorit-o, dar e semnalul meu de alarma: cine nu vede dieta
ca o solutie pe ani intregi, nu zile, nu ore, si-nghite cu noduri
conopida fiarta cu gandul la tava de savarine pe care o va infuleca
in curand, mai bine sa uite de regim. Va spune asta un Petrica,
intocmai ca personajul cu lupul.
Ce-si strange fortele sa mai strige o data, spera din suflet ca
ultima data, „slabeeesc!”
Se intampla si la case Si Solduri mai mari
Unele ziare americane au tratat subiectul dietelor yo-yo punand poze
mari cu Kirstie Alley – actrita care a pus la loc toate kilogramele
(si altele in plus) pe care le-a pierdut „in vazul lumii”,
explicandu-si dieta pas cu pas la show-uri televizate – sau cu
Oprah Winfrey.
Psihologii au comentat imediat – „Faptul ca astfel de celebritati
care au bani si posibilitati la care oamenii de rand doar viseaza,
nu pot sa slabeasca si sa ramana asa, arata ce provocare
formidabila este”.
Citeste si
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta
XXI
Foto: SHUTTERSTOCK