Am fost invitată la o zi de naştere. Cu supa în gând am mers. Îmi era destul de foame. Mâncasem pe zi dovleac fiert (nu am mai vrut să-l transform în supă), nişte nuci, fructe, multă apă, multe ceaiuri.
Alternez ceaiul verde, cu cel de merişor (este bun pentru sănătatea rinichilor, vezi aici proprietăţile sale), ceai de gălbenele, apă plată multă (am observat că beau 2 litri, cel puţin). Îmi este mai clar ca niciodată, dacă vreau să reuşesc să îndrept greşelile culinare de anul trecut, să şterg urmele pe care mâncărurile grele specificice Sărbătorilor de Iarnă le-au lăsat asupra mea: trebuie să ascult şi vocea interioară, să fiu atentă la semnalele organismului.
Am înţeles că am şanse mult mai mari să-mi desfăşor activitatea corect şi să am energie, dacă am şi o masă solidă din fructe ori din legume. Aşadar, pentru mâine dimineaţă voi pregăti un smoothie cu banana, fructe de pădure, o lingură de fulgi de ovăz şi o lingură de seminţe de chia. Cum fac, cum nu fac tot la mâncare mă gândesc.
Aşadar, iată-mă ajunsă la ziua de naştere. S-a desfăşurat la un restaurant italian din centrul Capitalei. Lume bună şi mâncare bună. S-au adus platourile. Sărbătoritul nu a ştiut că va avea printre invitaţi şi două persoane ce se detoxifică: adică eu şi redactorul şef CSID: Beatrice Osanu. Ea respecta un program de detox pe bază de sucuri de fructe şi legume, deci a putut bea doar ceai.
Eu în schimb, m-am delectat cu măsline (m-am făcut că nu observ că acestea erau însoţite de prosciutto crudo, parmezan, salamuri alese, legume pane, fructe de mare). Am aşteptat cu sufletul la gură o supă de dovlecei. A fost senzaţională. Avea şi parmezan în compoziţie, dar recunosc, m-am bucurat căci a fost hrănitoare şi m-a ajutat să îmi mut privirea de la colegii de masă ce savurau lasagna. Spuneau că este cea mai bună pe care au mâncat-o vreodată… Şi supa mea, la fel!
Ce îmi place la acest regim este că nu îmi este poftă de dulce! Nu încă! Legumele şi fructele îmi potolesc “foamea de dulciuri”! Sper să aibă efect nelimitat!
Evident, a sosit şi momentul tort. Nici eu, şi nici Beatrice nu ne-am atins. Morala? Dacă ai “colegi de suferinţă” este mai uşor să nu cazi pradă tentaţiilor din timpul unui regim alimentar. Pe mâine!