Cine nu a cedat vreodată în faţa unui produs de patiserie, a unei bucăţele de ciocolată sau a unei felii de tartă delicioasă? Păi cred că nu e persoană care să NU fi cedat.
E oarecum normal ca, la un moment dat, să cedăm în faţa unei pofte. Însă una e să gustăm de poftă şi alta este să înghiţim pe nemestecate toată ciocolata, toată tarta sau toată tava cu plăcintă. Acest fapt nu se mai înscrie în limitele normalului. În momentul în care pierdem controlul asupra mâncării, Alain Golay consideră în cartea sa Dieta personalizată că avem crize de compulsie alimentară. Unii dintre cei care fac acest lucru se simt atât de vinovaţi încât ascund acest comportamnet prietenilor, medicului şi chiar lor înşişi.
Practic suferiţi de compulsie alimentară dacă aveţi episoade recurente de frenezie alimentară. Un astfel de episod presupune consumarea într-o perioadă de timp limitată (de exemplu, în mai puţin de două ore)a unei cantităţi de hrană mult superioare celei pe care majoritatea oamenilor ar consuma-o într-o perioadă de timp similară.
Al doilea criteriu este sentimentul de pierdere a controlului asupra alimentaţiei în timpul acestui episod (sentimentul de a nu te putea opri din mâncat, nici de a controla ce mănânci şi cât mănânci). Dacă depistaţi că aveţi unul sau mai multe dintre comportamentele de mai jos, ar trebui să vă gândiţi bine la stilul dumneavoastră de viaţă. Mai ales dacă aveţi cel puţin două crize pe săptămână, timp de şase săptămâni.
1. Mâncaţi mult mai repede decât de obicei, în mod frenetic, ca şi cum v-ar fi teamă să nu rămâneţi fără hrană.
2. Absorbiţi cantităţi enorme, până când simţiţi o durere abdominală. Sunt oameni care ajung săptămânal la urgenţă pentru a li se face spălături stomacale, tocmai pentru că ingerează o cantitate enormă de mâncare.
3. Mâncaţi mari cantităţi de hrană fără a resimţi, într-adevăr, senzaţia de foame fizică. Acest lucru este capital, pentru că dacă lipseşte senzaţia de foame, va lipsi şi cea de saţietate, ceea ce vă poate face să mâncaţi enorm.Potolirea foamei nu este posibilă decât dacă este resimţită.
4. Mâncaţi mari cantităţi de mâncare, cât e ziua de lungă, fără a avea vreo masă de sine stătătoare. ( NU mai mâncaţi la masă, ci în picioare, în faţa frigiderului, în faţa televizorului sau computerului).
5. Mâncaţi singuri, fiindu-vă teamă ca ceilalţi să nu-şi dea seama ce cantitate de hrană sunteţi capabili să îngurgitaţi.
6. Vă simţiţi deprimaţi, vinovaţi de a fi mâncat prea mult şi dezgustaţi de dumneavoastră înşivă.
Dacă la aceste comportamente se adaugă provocarea vomei, folosirea de diuretice, laxative sau pastile de slăbit, ar trebui să mergeţi de urgenţă la medic!