Mâncarea are rolul de a ne hrăni. Însă multe persoane în diverse situații în viață mănâncă și atunci când corpul nu are nevoie de hrană. Mănâncă pentru a înnăbuși emoții pe care nu le pot cuprinde, pentru a uita de supărare, pentru a se simți mai bine. Despre cum să facem diferența între foamea reală și foamea emoțională am stat de vorbă cu Patricia Rusu, specialist în nutritie regenerativă și fondator program „The flexitarian way”.
CSÎD: Patricia, ce este foamea pe fond emoțional? Este tot una cu foamea pe fond nervos? Cu foamea pe fond de stres?
Patricia Rusu: Foamea și poftele emoționale apar atunci când suntem stresați și copleșiți de responsabilități, când ne simtim singuri, plictisiți, neapreciați. Acestea sunt legate de emoții precum anxietatea, teama, dezamăgirea, frustarea etc. și de modul în care am învățat să le gestionăm sau să nu le adresăm de-a lungul timpului, alegând în schimb să ne anesteziem și să ne refugiem în mâncare.
Mâncatul emoțional e cea mai comună și mai periculoasă formă de mâncat disfuncțional. Ne mâncăm amintirile și gândurile, iar mâncarea e folosită ca să satisfacă o emoție. Traiul nostru din prezent implică un pahar emoțional gol, pe care îl umplem cu mâncare, iar industria alimentară ne încurajează să facem acest lucru și chiar îl facilitează.
CSÎD: Persoanele care au această problemă cu mâncatul pe fond emoțional la ce alimente recurg?
Patricia Rusu: E mai probabil să ne refugiem în dulciuri, patiserii, băuturi carbogazoase, prăjeli sau crănțăneli cum sunt chipsurile sau covrigeii, pentru că ne oferă o stare de bine (dopamină și creșterea glicemiei), o recompensă și reprezintă familiaritate sau chiar siguranță, întrucât ne aduc aminte de momente plăcute din viața noastră, de copilărie, de contexte în care ne-am simțit iubiți, liniștiți, protejați, ca atunci când bunica ne oferea o bucată de cozonac proaspăt scos din cuptor, de exemplu.