Printre rezoluţiile tale din 2015 se numără şi “vreau să slăbesc > kilograme?
Ei, bine în acest stadiu eram şi eu la debutul lui 2014. Am reuşit şi a fost mult mai uşor decât am crezut. De ce? Pentru că nu am făcut altceva decât să aleg alimentele şi tipul de mişcare care îmi fac cu adevărat bine.
În sfârşit, mi-am ascultat organismul!
De slăbit, am mai slăbit până acum însă parcă niciodată nu am fost atât de convinsă că este uşor să revin la măsura 36. Anul 2013, mi l-am dedicat muncii intense la computer, am intrat într-un tunel mental parcă, şi nu am realizat că m-am ales cu 10 kilograme în plus într-un interval de 5 luni. De fapt, am realizat însă mintea mea, voinţa şi eu nu s-au putut focusa în acelaşi timp pentru misiunea: “slăbire”.
Nici măcar nu avem curajul să mă privesc în oglindă. Refuzam să mă gândesc la asta, deşi aveam mereu “sufletul greu”. Aşadar, după multe zile în care mi-am pus la bătaie imaginaţia de stilist de modă despre cum să mă îmbrac astfel încât să maschez kilogramele în plus (vă voi povesti curând toate trucurile – credeţi-mă sunt excelente), am simţit că în sfârşit am relaxarea de a apăsa butonul mental potrivit: regăsirii, reinventării, remodelării. Încă din primele zile ale lui ianuarie, am ales să mănânc mai multe supe de legume, fără carne.
A urmat apoi o cură de detox ţinută alături de colegele mele din redacţie (meniul meu: supe felurite, sucuri din legume şi fructe, ceaiuri, apă, salate). Uşor, uşor am învins “teama” de a merge seara spre casă pe jos (o oră). Uite aşa au trecut primele luni şi au început să apară şi rezultatele.
Dacă timp de un an jumătate am evitat orice cântar de teama depresiei, am luat taurul de coarne şi am încercat să mă calmez când am văzut cât de multe kilograme putusem acumula. Nu m-am descurajat, din contră mi-am propus să le dau jos uşor, uşor. Nu mai mult de 2, 3 lună.
Nu am pus presiuni inutile asupra mea, nu aş fi făcut decât să cresc riscul de eşec. Este important să-ţi acorzi timp. Mi-am ascultat vocea interioară. Pentru prima oară. În primele trei luni, nu am simţit nevoia de carne, însă de două ori pe săptămână am mâncat fructe de mare (am făcut o pasiune nebună pentru caracatiţă) şi peşte.
Evident, au fost ocazii în care am vrut un desert, l-am mâncat ca pe o masă separată. De asemenea, am încercat pe cât posibil să nu am toate grupele alimentare în cadrul aceleaşi mese. De exemplu: peşte şi salată la o masă, brânză şi legume la o altă masă. Au fost şi momente în care am simţit nevoia de a mânca zi de zi carne – am respectat acest fapt.
De altfel, ţin să menţionez că am discutat cu mulţi nutriţionişti de-a lungul timpului şi concluzia mea este că nu trebuie să exagerăm cantităţile de carne sau să mâncăm zi de zi, dar nici să o scoatem total din alimentaţie. Dacă vă aduceţi aminte, în copilărie, mâncam carne doar duminica. Însă repet, să ne ascultăm organismul. Mereu ne dă semnalele corecte.
Ora de sport nu e ora pedepsei!
Mult mi-a mai trebuit, 31 de ani, să descopăr cât de uşor este să faci sport. Cât de uşor este să ieşi din “scaunul de la birou, să abandonezi computerul, telefonul, reţelele sociale şi să-ţi dedici o oră corpului şi minţii tale. Sport am început să fac din luna iulie.
Pe lângă sport, cu care mărturisesc cu mâna pe inimă că nu am exagerat (am făcut aquagym, înot, bicicletă, alergare, dansuri de societate (2 luni) şi plimbări lungi. Nu mi-am impus un program strict, nu m-am forţat ci am mers de bunăvoie şi spre surprinderea mea, cu plăcere.
Nu trebuie să simţi că te pedepseşti atunci când mergi la sală aşa că alege doar ce îţi place. Din nou, ascultă-ţi corpul! Pe scurt, am slăbit 15 kg în 11 luni şi nu am simţit nici un efort foarte mare. Doar mi-am ascultat vocea interioară! În cazul meu, cafeaua fără zahăr a fost de ajutor pentru a tăia senzaţia de foame şi nevoia de a ronţăi.
Trucuri pentru a slăbi GARANTAT!
Concluzii
Evident, sunt conştientă că în momentul în care voi lăsa garda jos şi nu voi mai fi concentrată pe ceea ce îmi face cu adevărat bine, riscul să pun kilogramele la loc este enorm. Aşadar, este o alegere personală până la urmă. Depinde doar de tine de care parte a baricadei vrei să fii!