Câtă sare conţine o pizza congelată? Răspuns: multă!

Cine se recunoaşte în scenariul următor, mâna sus! Vii acasă după 12 ore de muncă, deschizi frigiderul şi constaţi că bate vântul prin el.

Ai două opţiuni: fie comanzi pizza şi aştepţi curierul să vină cu ea aburind (în cazul fericit), fie dai o fugă la cel mai apropiat supermarket şi cumperi două cutii de pizza congelate, te întorci acasă, le laşi 5 minute la microunde şi te bucuri de ele în faţa televizorului. Poate nu ţi se întâmplă asta zilnic, dar cu siguranţă măcar o dată ţi s-a întâmplat ori una, ori alta, ori ambele.

Pizza este, probabil, cel mai răspândit aliment fast-food (termen englezesc internaţionalizat care indică alimentele preparate repede şi alimentaţia rapidă), cel puţin în Europa şi America de Nord.

Recomandări

Pizza: 6 mituri demontate despre acest deliciu!

Perfetto! Cum prepari acasă blat de pizza italian, din 5 ingrediente. N-o să mai comanzi niciodată…

Ea a constituit şi constituie alimentul agreat lejer de aproape orice consumator al planetei. De altfel, peste tot în lume s-au produs modificări în ceea ce priveşte realizarea pizzei, atât în ce priveşte forma, cât şi ingredientele şi tehnologia.

Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat 16 tipuri de pizza congelată în vederea realizării unui studiu privind calitatea acestora.

81% dintre sortimentele de pizza analizate sunt importate din ţări ca Germania, Franţa şi Polonia! Însă asta nu e neapărat un lucru rău. Mai dubios este ceea ce conţine această pizza congelată: untură de porc, caramel, aromă de fum, glutamat monosodic şi sare cu duiumul.

La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:

Analiza informaţiilor nutriţionale

Obiectul analizei acestei secţiuni l-au constituit substanţele cu rol energetic, adică lipidele, glucidele şi proteinele, dar şi conţinutul de sare din acest preparat congelat.

Valoarea energetică ce se obţine prin metabolizarea unei  pizza variază între 633 kcal şi 1037 kcal. Conform datelor furnizate de Societatea de Nutriţie din România, un copil cu vârsta cuprinsă între 13 şi 15 ani are nevoie zilnic de 2490 kcal.

În situaţia în care ar consuma o pizza, ar asimila aproape jumătate din necesarul de energie pentru o zi, fapt ce poate duce la depăşirea cu mult a necesarului de calorii pentru o zi, având în vedere şi aportul energetic de la celelalte mese din timpul zilei.

În felul acesta se explică statistica îngrijorătoare cu privire la valoarea ridicată a colesterolului în randul copiilor: unul din 25 de copii din România are colesterolul ridicat, faţă de media europeană unde numai unul din 200 de copii are valoarea colesterolului ridicat.

Totodată, în România, unul din doi copii are probleme cu greutatea, fiind supraponderal sau obez, principala cauză fiind alimentaţia nesănătoasă.

Conţinutul de carbohidraţi per pizza variază între 43 grame şi 112,2 grame, în timp ce cantitatea de zahăr adăugat variază între 12,07 şi 22,44 grame.

Conţinutul de sare per 100 grame produs din produsele analizate variază între 0,86 grame şi 1,33 grame. O porţie de pizza, adică 150 de grame, conţine până la 2,3 grame de sare!

Greutatea netă a unei pizza variază între 300 grame şi 440 grame. Deci, dacă vom consuma o pizza, putem asimila între 3,35 grame sare şi 5,85 grame sare. 

Excesul de sare şi grăsimi, cauză a numeroase boli

Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare şi au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură şi cu alte afecţiuni agravate de retenţia de apă provocată de sare: insuficienţă cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecţiuni ale rinichilor şi litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care şi-l procură dintr-o linguriţă rasă de sare.

Cantitatea de lipide per pizza variază între 20,7 grame şi 49,4 grame, iar conţinutul de acizi graşi saturaţi dintr-o pizza variază între 5,85 grame şi 17 grame. Numeroase studii realizate în instituţii medicale şi universităţi de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare, precum infarctul sau accidentul vascular cerebral şi sunt un factor de risc pentru cancerele de colon şi sân.

Cantitatea de proteine per pizza variază între 19,4 grame şi 38 grame.

În concluzie, pizza este un produs hipercaloric şi hipersodic!

Identificarea substanţelor chimice şi a aditivilor alimentari

În cele 16 sortimente de pizza analizate s-au identificat următoarele categorii de substanţe chimice şi aditivi alimentari, după cum urmează: aromă de fum, arome, glutamat monosodic, azotat de sodiu, sorbat de potasiu, acid citric, polifosfaţi, trifosafaţi, difosfaţi, ascorbat de sodiu, acid ascorbic, nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, eritorbat de sodiu, glucono-delta-lactona, carmine, stearoil-2-lactilat de sodiu, izoascorbat de sodiu şi acetat de sodiu.

În ceea ce priveşte prezenţa aditivilor de mai sus în sortimentele de pizza analizate, situaţia se prezintă astfel:

81% din sortimentele de pizza analizate conţin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 2 aditivi alimentari până la 15 aditivi alimentari;

63% din sortimentele de pizza  analizate conţin nitrit de sodiu;

44% din sortimentele de pizza analizate conţin fosfaţi (difosfaţi, trifosfaţi şi polifosfaţi);

44% din sortimentele de pizza analizate conţin ascorbat de sodiu;

38% din sortimentele de pizza analizate conţin acid ascorbic;

25% din sortimentele de pizza analizate conţin eritorbat de sodiu;

19% din sortimentele de pizza analizate conţin aroma de fum;

13% din sortimentele de pizza analizate conţin coşenilă;

13% din sortimentele de pizza analizate conţin glutamat monosodic;

13% din sortimentele de pizza analizate conţin sorbat de potasiu;

E120 – Carminul sau acidul carminic este un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numită coşenila.

E202 – Sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic şi mutagen pentru celulele sângelui uman.

E250 – Nitritul de sodiu este un conservant artificial care se foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene, în special pentru tractul digestiv (stomac). E250 devine periculos în urma interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis.

E300 – Acid ascorbic este un agent antioxidant obţinut din glucoză şi care, în cantităţi mari, poate produce diaree, atacă smalţul dinţilor şi duce la formarea calculilor la rinichi.

E452 – Polifosfaţii pot provoca alergii, dereglări hormonale, boli intestinale şi creşterea valorii colesterolului. Polifosfaţii dezechilibrează balanţa calciu-fosfor, împiedicând fixarea calciului în oase, favorizând apariţia osteoporozei.

E621– Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu trebuie consumat de femei însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci.

Aromă de fum – produs obţinut prin fracţionarea şi purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fracţii primare de gudron şi/sau arome de fum derivate.

Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul şi/sau gustul.

Identificarea unei alternative la pizza industrială

Se poate face pizza sănătoasă acasă?

Şi la această întrebare, răspunsul este afirmativ. Cu câteva condiţii: să avem minime posibilităţi pentru prepararea hranei – o bucătărie, un cuptor, un frigider, câteva ustensile, voinţă şi minime abilităţi practice absolut necesare.

O primă etapă presupune informarea, mult facilitată de mulţimea informaţiilor. Mai trebuie învăţate câteva lucruri despre achiziţia materiilor prime sigure, neviciate, adică recunoaşterea semnelor de nesiguranţă, înţelegerea informaţiilor de pe etichete, cunoaşterea câtorva cerinţe de păstrare şi folosire a materiilor prime alimentare şi a alimentelor.

Pentru că toate produsele alimentare industriale conţin mari cantităţi de aditivi, putem prepara unele din acestea: dacă nu avem cum prepara singuri făina, vom merge în magazin să cumpărăm făină integrală, dar un suc de roşii adevărat putem prepara din roşii proaspete. La fel procedăm cu celelalte ingrediente: nu putem prepara uleiul pe care îl dorim, dar o brânză adevărată putem alege.

Tot de noi depinde achiţionarea de fructe şi legume proaspete (dacă nu am ştiut, putem afla şi reţine că legumele şi fructele proaspete aduse din alte ţări sunt aproape fără excepţie tratate chimic sau radiologic să reziste mai mult timp) şi sunt transportate la frig (prilej cu care îşi pierd mare parte din caracteristicile valoroase – dulceaţa, aroma, gustul etc.).

Conţinutul de sare, care este totdeauna mare în alimentele realizate industrial, pentru a le spori conservabilitatea, poate fi administrat limitat la gustul nostru ori la rigorile pe care trebuie să le  respectăm când avem o afecţiune a sănătăţii care ne prescrie consumul de sare.

De asemenea, conţinutul de zahăr (trebuie ştiut că aproape nu există produs alimentar din oferta contemporană care să nu aibă zahăr adăugat) poate fi bine controlat când preparăm pizza în casă.