Îmbătrânirea este un aspect inevitabil al vieții, explicând fascinația noastră puternică pentru căutarea longevității. Dorința de a trăi veșnic alimentează o industrie de miliarde de lire, variind de la produse anti-îmbătrânire, suplimente și diete, toate sperând să prelungească durata de viață.
La începutul secolului 20, speranța medie de viață în Marea Britanie era de aproximativ 46 de ani. Astăzi, este aproape de 82 de ani. Trăim mai mult ca niciodată, posibil datorită avansărilor medicale și îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă. Dar longevitatea are și un preț. Vedem acum mai multe consecințe ale bolilor cronice și degenerative, bolile de inimă fiind constant în fruntea listei. Deși suntem fascinați de ceea ce ne-ar putea ajuta să trăim mai mult, poate ar trebui să fim mai interesați să fim sănătoși mai mult timp. Îmbunătățirea „speranței de viață sănătoase” rămâne o provocare globală.
Există anumite locații în lume unde s-a descoperit un număr mare de centenari care afișează o sănătate fizică și mentală remarcabilă. Studiul AKEA din Sardinia, Italia, a identificat o „zonă albastră” (denumită astfel deoarece a fost marcată cu pix albastru), unde un număr mai mare de locuitori din zonele muntoase din centrul-est au atins vârsta de 100 de ani comparativ cu restul comunității sardine.
Această zonă de longevitate a fost extinsă și include acum mai multe zone din lume cu un număr mai mare de persoane sănătoase care trăiesc mai mult. Pe lângă Sardinia, aceste zone albastre sunt recunoscute popular ca fiind: Ikaria, Grecia; Okinawa, Japonia; Nicoya, Costa Rica; și Loma Linda, California. În afară de durata mare de viață, locuitorii din aceste zone par să împărtășească anumite trăsături comune, cum ar fi apartenența la o comunitate, având un scop în viață, consumând alimente sănătoase și nutritive, menținerea nivelurilor scăzute de stres și desfășurarea de exerciții fizice zilnice sau sarcini fizice cu un scop.
Longevitatea lor ar putea fi legată și de mediul lor, fiind în mare parte rural (sau mai puțin poluat), sau datorită unor gene specifice longevității. Totuși, studiile indică faptul că genetica poate explica doar aproximativ 20-25% din longevitate, ceea ce înseamnă că durata de viață a unei persoane este o interacțiune complexă între factorii de stil de viață și cei genetici.
Când vine vorba de dietă, fiecare zonă albastră are propriul său stil, deci un anumit aliment sau nutrient nu explică longevitatea remarcabilă observată. Dar, interesant, o dietă bogată în alimente vegetale (cum ar fi legumele, fructele și leguminoasele cultivate local) pare să fie un element comun în aceste zone. De exemplu, adventiștii de ziua a șaptea din Loma Linda sunt predominant vegetarieni. Pentru centenarii din Okinawa, consumul ridicat de flavonoide (un compus chimic găsit în plante) din cartofii dulci mov, soia și legume a fost legat de o sănătate cardiovasculară mai bună, inclusiv niveluri mai scăzute de colesterol și incidențe mai mici de accidente vasculare cerebrale și boli de inimă.
În Nicoya, consumul de orez și fasole produse local a fost asociat cu o lungime mai mare a telomerilor. Telomerii sunt partea structurală de la capătul cromozomilor noștri care protejează materialul genetic. Telomerii noștri se scurtează de fiecare dată când o celulă se divide, deci se scurtează progresiv pe măsură ce îmbătrânim. Anumite factori de stil de viață (cum ar fi fumatul și dieta nesănătoasă) pot, de asemenea, să scurteze lungimea telomerilor. Se crede că lungimea telomerilor acționează ca un biomarker al îmbătrânirii, astfel încât telomerii mai lungi ar putea fi legați, în parte, de longevitate. Dar o dietă bazată pe plante nu este singurul secret. În Sardinia, de exemplu, carnea și peștele sunt consumate cu moderație, pe lângă legumele cultivate local și alimentele tradiționale, cum ar fi pâinea de ghindă, pane carasau (o pâine plată cu maia), mierea și brânzeturile moi.
În mai multe zone albastre s-a observat și includerea uleiului de măsline, a vinului (cu moderație—aproximativ 1-2 pahare pe zi), precum și a ceaiului. Toate acestea conțin antioxidanți puternici care pot ajuta la protejarea celulelor noastre de deteriorare pe măsură ce îmbătrânim.
Poate că, atunci, este o combinație a efectelor protectoare ale diferiților nutrienți din dietele acestor centenari, care explică longevitatea lor excepțională. O altă observație remarcabilă din aceste zone de longevitate este că mesele sunt de obicei preparate proaspăt acasă. Dietele tradiționale din zonele albastre nu par să conțină alimente ultra-procesate, fast-food sau băuturi zaharoase care pot accelera îmbătrânirea. Deci, poate că este la fel de important să considerăm ce nu fac aceste populații care trăiesc mai mult, precum și ce fac ele.
Există, de asemenea, un tipar de a mânca până la 80% din capacitate (în alte cuvinte, reducerea parțială a caloriilor). Acest lucru ar putea fi important și în sprijinirea modului în care celulele noastre gestionează deteriorarea pe măsură ce îmbătrânim, ceea ce ar putea însemna o viață mai lungă.
Mulți dintre factorii care alcătuiesc aceste diete din zonele albastre—bazate în principal pe alimente integrale naturale și vegetale—sunt asociați cu un risc mai scăzut de boli cronice, cum ar fi bolile de inimă și cancerul. Nu numai că astfel de diete ar putea contribui la o viață mai lungă și mai sănătoasă, dar ar putea susține și un microbiom intestinal mai divers, care este, de asemenea, asociat cu îmbătrânirea sănătoasă.
Poate că putem învăța ceva de la acești centenari remarcabili. Deși dieta este doar o parte din imaginea de ansamblu când vine vorba de longevitate, este un aspect pe care îl putem controla. De fapt, ar putea fi chiar cheia îmbunătățirii nu doar a calității sănătății noastre, ci și a calității modului în care îmbătrânim.
Sursă foto – Nutlegal Photographer / Shutterstock