Colesterolul, cu bune şi cu rele

Recunosc că nivelul lui mă ţine în suspans de fiecare dată când fac analize – o fi bun, o fi rău, dacă am dat-o în bară cu ce am mâncat şi de data asta nu mai scap de un rezultat prost? Dar colesterolul, deşi nu îl privim cu ochi buni, nu înseamnă numai necazuri. Din contră.

Bănuiesc că ştiţi că există colesterol bun şi colesterol rău, despre care vom vorbi pe larg îndată, însă este la fel de important să aflaţi că există colesterol pe care îl produce chiar corpul nostru şi colesterol pe care îl luăm din alimentele cu care ne umplem mesele. Atenţie, îl luăm doar din alimentele de origine animală. Vă spun asta pentru că am citit pe etichetele unor produse vegetale că sunt fără colesterol, ceea ce este evident şi chiar pleonastic, dar pentru necunoscători poate părea un plus în cumpărarea mărfii respective. Nu există alimente de origine vegetală cu colesterol, ţineţi minte asta. Acum că am lămurit acest aspect să aflăm mai multe despre această substanţă organică, pe numele ei colesterol.

75% din colesterol, produs de corp

Definiţia ne spune că avem de-a face cu un compus organic care se găseşte în structura celulelor animale şi care, la dereglarea metabolismului, se depune pe pereţii vaselor sangvine sau sub formă de calculi. Substanţa se găseşte, liberă sau combinată, şi în untura de peşte, dar şi în bilă, şi în sânge sau ţesut nervos, dar şi în gălbenuşul de ou şi rolul ei este să reglementeze permeabilitatea faţă de lichide a membranelor celulare.

Recomandări

Cum se păstrează cel mai bine polenul, mierea şi lăptişorul de matcă?

Ouăle – de ce TREBUIE să le includeţi în meniu chiar dacă aveţi probleme cardiovasculare

În cuvinte simple, nu putem trăi fără acest colesterol. Dar idealul este să îl păstrăm la un nivel echilibrat, căci prea mult din orice tip – rău sau bun – ori prea puţin din unul dintre tipuri ne poate face mari probleme. Şi mă refer în special la probleme cu inima, căci ea este cea vizată de aceste dezechilibre: riscă boli cardiovasculare, atacuri şi infarcte. Interesantă este proporţia producţiei de colesterol – 75% din colesterolul din sânge este produs de ficat şi de alte celule din corpul nostru. Restul de 25% vine din mesele noastre.

Nume de cod HDL şi LDL

Când vedeţi pe biletul de analize aceste denumiri bizare să ştiţi că este colesterol deghizat în spatele lor.
HDL este cel pe care noi îl numim şi colesterolul bun, iar misiunea lui de căpătâi este să îl împiedice pe numitul LDL să ni se instaleze pe pereţii arterelor. Mai are şi alte sarcini, ca, de exemplu, să ne protejeze de un infarct sau de un atac de cord – statisticile arată că oamenii cu un nivel scăzut de HDL au mai des astfel de episoade.

Şi dacă e bun şi de ajutor, atunci cum îl ţinem la un nivel suficient de ridicat? Păi, de pildă, ne putem ajuta corpul să producă mai mult făcând sport. Studiile spun că dacă ne ţinem de activitatea fizică – să recunoaştem că mulţi ne amintim de ea doar din an în Paşte – şi facem cam 150 de minute de mişcare aerobică de intensitate moderată pe săptămână sau 75 de mişcare de intensitate ridicată, ne creştem nivelul de HDL. Putem modifica şi dieta, dacă îl vrem şi mai mare. Grăsimile trans trebuie să dispară. Renunţatul la fumat ajută şi el. Desigur, dacă prin toate aceste schimbări nu reuşim de unii singuri să mărim HDL-ul, medicul specialist poate sări, la nevoie, cu o reţetă pentru anumite medicamente ajutătoare.

LDL-ul este băiatul rău în toată această poveste. Nivelul lui trebuie să rămână scăzut pentru că, altfel, dacă este prea mult şi circulă prin sânge, ne poate înfunda arterele crescându-ne riscul de atac de inimă şi de infarct. Şi pe el îl produce, în mod natural, corpul nostru, dar şi moştenirea genetică are un cuvânt greu de spus în privinţa lui. Gene pe care le luăm de la mamă, tată, bunici, ne pot face să îl producem în cantităţi prea mari. Ne putem face rău şi cu ce punem în farfurie. Grăsimile saturate şi cele trans vor creşte nivelul de LDL.

Sportul regulat şi dieta curată sunt şi în acest caz cele mai bune arme cu care plecăm în luptă. Vă spuneam mai sus de analize şi vreau să subliniez că doar ele ne pot semnala din timp posibile probleme provocate de colesterol. Alte simptome apar când e mult prea târziu. De aceea este foarte important să mergem la un laborator pentru probe de sânge măcar o dată pe an. Şi să nu ne culcăm pe urechea rezultatelor bune fără să facem schimbări esenţiale pentru sănătatea noastră care atunci poate părea de nezdruncinat.

Mituri legate de colesterol

Unul dintre cele mai des auzite de mine este că oamenii slabi nu trebuie să aibă grija colesterolului, ei sunt feriţi. Greşit. Oricine poate avea un nivel crescut de LDL, indiferent cât cântăreşte. Desigur, supraponderalii au riscuri mai mari să aibă analizele în neregulă, dar şi cei slabi trebuie să facă regulat controale. Mai ales că, deseori, oamenii care nu se îngraşă uşor nu prea au idee câte grăsimi saturate sau trans consumă, căci nu sunt obişnuiţi cu monitorizarea. Iar tocmai acestea dăunează.

Un alt aspect controversat este prezenţa ouălor în dietă, mai exact numărul lor. Din când în când, câte un studiu ne spune că ouăle sunt sau nu bune pentru colesterolul nostru, iar acum există un val al lui “sunt bune”. Doar că 1 ou are cam 185 de miligrame de colesterol, iar doza zilnică recomandată este sub 300 mg pentru o persoană cu un LDL normal. Putem păstra omleta din 2 ouă, dar trebuie să mai tăiem la mesele ce vin alte surse animale – mai puţină carne, mai puţine lactate, adică echilibru.

Colesterolul, poreclit şi ucigaşul tăcut

Îl putem numi şi aşa pe colesterol, pentru că deşi nu ne trimite simptome care să sperie, ia nenumărate vieţi în toate ţările. Statistica americană mi se pare extrem de grăitoare: la fiecare 39 de secunde un om moare acolo din cauza unei maladii cardiovasculare, iar colesterolul într-o cantitate prea mare în sânge este responsabilul numărul 1 de aceste boli. De altfel, bolile de inimă sunt principala cauză de deces. O dietă prietenoasă cu inima din care să lipsească grăsimile de care vă spuneam, sport mult şi bun, dar şi fuga de fumul de ţigară ne sunt cei mai de nădejde aliaţi.