Cineva spunea că apariţia restaurantelor de tip fast-food ar putea duce la eradicarea „nevoii” de bombe atomice.
Nu tiu dacă el credea sau nu în ceea ce susţinea, dar a devenit o certitudine faptul că acest tip de restaurante oferă alimente care sunt responsabile pentru cea de-a doua cauză a mortalităţii în lume (după obiceiul de a fuma): obezitatea.
Cercetătorii americani relevă în studiile efctuate faptul că rata obezităţii a crescut direct proporţional cu numărul de restaurante fast-food, iar în Marea Britanie s-a constatat ca între anii 1984 şi 1993 atât numărul acestor restaurante, cât şi numărul cazurilor de obezitate s-au dublat. „Pentru noi, calitatea reprezintă factorul cheie…”,
„…Avem grijă să oferim cea mai bună mâncare si cele mai bune servicii de servire…”. Acestea sunt doar câteva dintre formulările comune tuturor lanţurilor de restaurante fast-food, însă în spatele lor se ascund adevăraţii cuantori ai calităţii: de la modul de preparare şi pănă la cel de depozitare, totul indică faptul că ar trebui să evităm pe cât posibil să luăm masa într-un asemenea loc.
Nu! Multe din produsele de tip fast-food nu sunt proaspete, aşa cum ni se spune. Nimeni nu stă să cureţe cartofii în spatele tejghelei şi nici puiul sau viţelul nu sunt tăiaţi pe loc.
Înainte de a ajunge pe masă, în faţa noastră, multe din aceste alimente sunt deshidratate, congelate sau îmbuteliate (pentru a părea că sunt proaspete), procese care fură atât valorile nutritive cât şi gustul natural al mâncărurilor.
Şi, totuşi, produsele au gust şi chiar un gust care ne determină să mai cumpărăm şi a doua oară, şi a treia, şi tot aşa… pentru că nici măcar acasă nu-l întâlnim. Acest gust este asigurat prin aportul de arome alimentare, nimic altceva decât nişte compuşi chimici care, chiar dacă nu dăunează în momentul ingerării lor, devin extrem de periculoşi dacă sunt consumaţi timp îndelungat.
Dar cum se poate ca mâncarea, care arată atât de bine, să dăuneze? Ei bine, nici aspectul nu este ceea ce pare a fi. Deshidratarea şi congelarea alimentelor schimbă şi culoarea naturală a acestora; dar… ce bine că există alţi compuşi chimici, coloranţii, care fac ca alimentele să arate chiar mai bine decât ar arăta în realitate! Ar fi bine dacă s-ar limita numai la asta, dar din păcate s-a dovedit că acesti coloranţi afectează digestia iar copiilor le provoacă stări de agitaţie şi incapacitate de concentrare.
În lumina celor spuse, parcă un hamburger nu mai este atât de apetisant, nu? Din păcate, lista neagră a produselor de tip fast-food se continuă mult mai mult: una dintre cele mai periculoase arome alimentare, folosită pe scară largă în prepararea alimentelor servite în fast-food-uri este glutamatul monosodic (E 621).
Specialiştii susţin că această aromă este una dintre cele mai cancerigene substanţe, că este responsabilă pentru leziunile cerebrale, că atacă sistemul nervos, vederea şi că provoacă infarcturi, depresii şi, imediat după ce este consumată, migrene şi crampe (acesta să fie motivul penrtu care te-a durut capul noaptea trecută?).
Toate acestea din cauza diverselor forme de acid glutamic conţinute de glutamatul monosodic. O altă substanţă cancerigenă, conţinută de alimentele din fast-food este acrilamida. Aceasta reprezintă rezultatul reacţiilor chimice datorate prelucrării alimentelor la temperaturi înalte si este, deja, bine-cunoscut faptul că în restaurantele cu servire rapidă alimentele sunt păstrate la temperaturi foarte ridicate (cum altfel ar putea fi atât de prompţi în onorarea comenzilor?).
Orice aliment, cu glucide şi proteine şi care suferă un tratament termic, conţine acrilamidă, despre care studiile ştiinţifice au arătat că poate provoca mutaţii genetice şi anomalii cromozomiale în celule şi hematii. În Statele Unite, în Anglia, Canada şi Japonia, obezitatea a atins proporţii de epidemie şi, cum am arătat mai sus, există numeroase corelaţii între această stare de fapt şi înmulţirea restaurantelor de tip fast-food în aceste ţări.
Totodată, ofertele înşelătoare, incluse în meniuri, năucesc cumpărătorul: sub pretextul că economiseşti alegând un întreg meniu (o porţie de cartofi prăjiţi cu un hamburger, un suc şi un desert), te determină, de fapt, să adaugi unei mese încă 200-300 de calorii şi, în acest fel, ipoteza cu privire la obezitate se verifică. În plus, trebuie ţinut cont şi de faptul că o singură masă luată într-un astfel de restaurant aduce corpului tău aproape toate caloriile care îi sunt necesare pentru întreaga zi. Nu ar fi foarte rău dacă această unică gustare ar fi suficientă pentru ca organismul să şi funcţioneze întreaga zi.
De fapt ar fi ideal: o singură gustare care să fie şi ieftină şi care să asigure şi necesarul zilnic de energie…hmm! Dar e imposibil să nu fii observat că, după o astfel de masă, te simţi sătul numai vreo 2 ore. Care este explicaţia? Păi, datorită procesării alimentelor, acestea îşi pierd toate proprietăţile nutritive şi tot ceea ce rămâne din ele reprezintă calorii goale, înşelătoare, care dau senzaţia de saţietate pentru puţin timp, dar care nu pot susţine efortul depus pe parcursul unei zile. Acesta este motivul pentru care simţi nevoia să mănânci mai mult.
De aici şi până la concluzia oamenilor de ştiinţă, conform căreia alimentele de tip fast-food nu provoacă numai obezitate ci şi dependenţă, e numai un pas. Studiile au pus în lumină faptul că alimentaţia de acest gen declanşează un dezechilibru hormonal care se manifestă prin dificultatea de a controla pofta de mâncare. Consecinţa imediată: îngrăşarea. Iar pe măsură ce numărul kilogramelor creşte, devii din ce în ce mai rezistent la „hormonul obezităţii”, leptina, care deţine un rol major în reglarea apetitului şi a ingestiei calorice.
Leptina este secretată de ţesutul adipos iar dezechilibrul de leptină este implicat în apariţia insulino-dependenţei. Astfel, metabolismul suferă schimbări cărora fiziologia umană nu le poate face faţă: presiunea sângelui creşte, creşte şi nivelul colesterolului şi rezistenţa la insulină. Alt „păcat” pentru care sunt acuzate lanţurile de fast-food-uri este acela că sistemul de alimentaţie centralizat, industrializat pe care l-au creat este foarte vulnerabil la răspândirea bolilor.
De exemplu, carnea infectată cu patogenul „E.Coli”(responsabil pentru bolile de rinichi la copii sub 5 ani) este distribuită „în lung şi-n lat” prin acest sistem industrializat de producţie. Şi, astfel, e de ajuns numai o îmbucătură dintr-un hamburger, ce nu e bine prăjit, pentru a ucide. Cu toate că cele înfăţişate mai sus nu ne sunt cu totul străine, continuăm să intrăm în fast-food-uri şi să ne hrănim pe noi şi pe copiii noştri cu acest tip de alimente, fără să ţinem cont de pericolele la care ne expunem.
Două-trei vizite pe lună la un restaurant cu servire rapidă nu au omorât pe nimeni, însă alimentaţia zilnică de acest gen reprezintă un real pericol pentru sănătatea noastră. În final, aduc o provocare fiecărui cititor de a decide dacă perspectiva unei societăţi cu „centre de tratament pentru dependenţii anonimi de fast-food” (pe lângă „asociaţia alcoolicior anonimi” şi „centrele anonimilor dependenţi de droguri”) reprezintă visul pe care îl are pentru lumea de mâine în care vor trăi copiii de astăzi.