Peştele este un aliment de bază care conţine mulţi nutrienţi importanţi printre care un conţinut crescut de iod (necesar pentru buna funcţionare a tiroidei), vitamina B12 (buna funcţionare a sistemului nervos), acizi graşi Omega 3 (reprezintă un tip de grăsime ce ajută la protecţia împotriva afecţiunilor cardiace şi împotriva formării trombilor ce pot cauza infarctul miocardic). În plus, este direct responsabil de roşul natural din obraji.
Un regim hipoproteic poate cauza efecte neurologice negative pe termen lung la nou-născut, iar la adult se asociază cu afectarea sistemului imun, afectarea funcţiei mucoasei gastrice, influenţează absorbţia şi facilitează invazia bacteriană la nivelul tractului digestiv; pot apare efecte adverse la nivel renal şi un deficit de vitamina B2 şi B12, de minerale şi în special calciu, susţine Diana Sîrbu, nutriţionist şi dietetician Natur House (www.natur-house.ro).
Există 2 forme severe ale aportului insuficient de proteine: marasmul (apare ca urmare a unui deficit protein caloric) şi kwashiorkor
(apare ca urmare a aportului insuficient de proteine cantitativ şi calitativ). Aceste forme se caracterizează prin urmatoarele semne clinice şi paraclinice: greutate sub 80-90% faţă de greutatea ideală,concentraţie diminuată a albuminelor serice, reducerea paniculului adipos şi catabolismul proteinelor musculare, letargie, astenie, sensibilitate crescută la infecţii, hipotensiune, depigmentarea pielii şi a părului.
De asemenea, un regim hiperproteic bazat pe peşte exclusiv poate creşte riscul contaminării organismului cu diverse metale grele printre care mercur datorită creşterii poluării industriale a mărilor şi oceanelor. Consumul de peşte cu conţinut crescut de mercur (tonul, peştele spadă) fac ca această toxină să se acumuleze şi să rămână în organism putând afecta sistemul nervos. Tonul conservat este monitorizat în privinţa cantităţii de mercur ca urmare a îngrijorării publice în privinţa acestui aspect. Consumul de peşte crud precum sushi şi sashimi creşte riscul de infectare cu viermi intestinali, peştele fiind gazda intermediară pentru mulţi viermi paraziţi. Peştii graşi precum somonul, scrumbiile, macroul şi heringul trebuie preparaţi şi consumaţi proaspeţi fiindcă se alterează rapid şi pot provoca intoxicaţii digestive şi erupţii cutanate. Majoritatea experţilor în nutriţie recomandă consumul de peste cam de 2-3 ori pe săptămână întrucât avantajele consumului sunt mai mari decât dezavantajele. Printre speciile de peşti pe lista celor pro consum şi cu un conţinut scăzut de mercur se numără somonul, heringul, sardinele, calcanul, codul, menţionează nutriţionist Diana Sîrbu.
Copiii trebuie educaţi de mici în privinţa adoptării unei alimentaţii sănătoase pentru a preveni apariţia multor categorii de boli la vârsta adultă. Având în vedere conţinutul bogat al peştelui în acizi graşi Omega 3, vitamina B12, A, D şi E, iod, seleniu, zinc, fosfor, calciu şi fier ce pot preveni o serie de afecţiuni precum hipogonadismul (amenoree la fete, infantilism sexual la băieţi), erupţie dentară întârziată, cretinism, deficit de vitamina B12 (care se găseşte în cantăţi mari în ficat, rinichi, peşte, muşchi de vită, ou, lapte şi brânză) şi a cărui deficit se manifestă prin afectarea diviziunii celulare în special a celulelor din măduva osoasă prin oprirea sintezei de ADN, anemie megaloblastică (tegumente palide, ameţeală, palpitaţii, dispnee, astenie), tulburări neurologice (sunt cele mai severe forme, se instalează progresiv şi după tratament nu se remit complet. De exemplu, parestezii, scăderea sensibilităţii la nivelul membrelor inferioare, pierderi de memorie, dezorientare până la demenţă), manifestări gastrointestinale (glosita Hunter – limba roşie, netedă, ulcerată) fac din acesta un aliment important pe care ar trebui să-l introducem în dieta noastră.
Metoda cea mai indicată de preparare a peştelui este la cuptor sau la aburi stropit cu puţin ulei şi diverse ierburi aromatice (puţină apă dacă se prepară la cuptor în tavă) alături de diverse legume, în funcţie de preferinţă.
Ca să putem afirma că un anumit tip de carne este mai sănătoasă decât un alt tip ar trebui să ştim de unde provine, în ce mediu s-a dezvoltat pasărea/animalul/peştele, modul în care a fost hrănit, tipul de hrană – dacă a fost îmbogăţită cu hormoni pentru creşterea lor rapidă, gradul de poluare al apei în cazul peştelui.
Pentru a spune că un om are o alimentaţie echilibrată, ar însemna ca acesta să consume diverse tipuri de carne. Atenţie! Importantă este cantitatea (să fie de bun simţ 100-150 g cântărit crud pentru omul sănătos din punct de vedere metabolic şi 200 g pentru peşte), modul de preparare (nu prăjit în ulei) şi modul de asociere (nu cu cartofi prăjiţi, orez, paste, ci este de preferat asocierea lor cu diverse legume gătite sub formă de salate, sotate sau gătite la abur sau la cuptor), subliniază nutriţionist Diana Sîrbu.