Corpul tău ideal cu… Sicuroslim.ro!

Împlinise 17 ani. În liceul în care învăța se organiza balul primăverii. Își cumpărase o rochie albă, cu un imprimeu floral albastru, care îi aducea aminte de mare. S-a învârtit cu entuziasm de câteva ori, s-a privit în oglindă și, amintindu-și cât de slabe sunt colegele ei, s-a întristat. Acela a fost declicul care avea să-i schimbe următorii 20 de ani de viață.

Astăzi, dacă s-ar putea întoarce în timp, și-ar zâmbi în oglindă și ar încerca să-și îmbunătățească stilul de viață, fără să se învârte în același circ vicios, să-și adâncească nemulțumirea față de propriul corp, să-l urască și, în final, să facă alegeri greșite care să-i acutizeze problema.

Până la urmă… problema kilogramelor în plus ține și de perspectiva pe care o aveți asupra dumneavoastră, asupra frumuseții și asupra sănătății. În cazul ei, în prima fază a urii față de propriul corp, atunci, la 17 ani, a schimbat rochia cu niște pantaloni și un tricou larg, promițându-și să nu-și mai dezvelească niciodată picioarele.

Recomandări

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Băutura „secretă” a centenarilor. În ce cantitate se bea, de fapt, pentru a ajunge la 100…

Apoi, de-a lungul anilor, a trecut prin tot felul de stări, de la ură, la nepăsare, apoi o acceptare aparentă. Își spunea, lasă, e bine așa cum sunt, ce contează ce spun ceilalți? Problema nu era ceea ce spuneau oamenii, din fericire nu fusese des victima atacurilor celorlalți, ci faptul că urându-și corpul nu muncea îndeajuns, eficient și înțelept pentru a fi așa cum își dorea.

Kilogramele se depuneau în voie pe burtă, pe coapse, pe brațe, transfigurând-o, apoi slăbea câte puțin, deși mânca la fel, nu mult, dar nesănătos și neregulat. Își dezvoltase o sumedenie de complexe și ținea, parcă voit, să nu facă lucrurile necesare pentru o viață sănătoasă, în primul rând, ca mai apoi să ajungă să aibă corpul pe care și-l dorea. De fapt, nu avea planuri nerealiste, voia potrivit înălțimii și geneticii, să scape de vreo 15 kilograme care apăruseră din vina stilului său de viață și care, era sigură, ar fi afectat-o odată cu trecerea timpului.

Iarna trecută, grăbindu-se să ia pâine, a călcat strâmb din neatenție și și-a rupt piciorul. A fost o perioadă îngrozitoare, pentru că nu mai putea munci, nu se putea îngriji și cum era singură, doar mama o putea ajuta. Mamei sale, pentru că era bătrână și bolnavă la rândul ei, i-a fost greu să aibă grijă de ea, să o ajute să se întoarcă, căci amorțea cumplit, să o conducă până la baie. A mâncat compulsiv în primele zile, plângând din cauza furiei. O durea și se considera o nulitate.

Răpusă-n pat, kilogramele îi păreau cât niște munți pe care-i căra în spate și de care nu putea scăpa. Văzând-o debusolată, pierdută, mama a îndrăznit să-i vorbească despre sicuroslim.ro. Nu, nu, nu vreau să aud despre niciun produs pentru slăbit, i-a spus mamei pe un ton arțăgos, pe care mai târziu l-a regretat. Mama se interesa constant și își dorea să o ajute, iar ea o brusca ca să-și ascundă neputința.

Dar chiar în aceeași noapte a căutat informații și a văzut că mama nu-i propunea idei minune, mincinoase desigur, ci o îndrepta spre ceaiuri naturale, făcute din plante medicinale, care să o ajute să-și detoxifice organismul, să echilibreze nivelul colesterolului din sânge (cu care avea mari probleme și era astfel într-un risc perpetuu), să elimine surplusul de apă din organism, fără să folosească îndulcitori și să se bazeze pe forța și ajutorul naturii.

Mama nu a mai insistat, dar căutând recenzii și informații despre plantele folosite, și-a spus, privindu-se cu piciorul în ghips, că e vremea să se schimbe cu adevărat. Dacă nu își rezolva problemele cu kilogramele, se putea îmbolnăvi oricând și ar fi fost greu pentru ea, în primul rând, apoi ar fi devenit o durere prea mare pentru mama acesteia.

Și-a comandat ceaiurile, și-a stabilit ore fixe pentru cele trei mese obligatorii, a eliminat mâncarea nesănătoasă (asta nu înseamnă că a mâncat numai salată de varză, ci că a fost atentă la grăsimi, prăjeli, dulciuri) și a început treptat să facă exerciții. Trupul său era ca un coș pentru fum plin de funingine. Ceaiurile o făceau să se simtă mai ușoară, să aibă energie, îi erau un aliat, o impulsionau. Era un pas, un pas spre mai bine. Funcționau ca și cum i-ar fi fost prietene.

A fost și greu, desigur, căci este cumplit să renunți dintr-o dată la mâncărurile nesănătoase care-ți plac atât de mult, să ai un stil de viață activ și echilibrat, să fii perseverent și să nu renunți. Cât a fost țintuită în pat însă, și-a dat seama că vrea să arate altfel și depinde doar de ea să reușească. Trebuia doar să aleagă calea cea mai bună, astfel încât să ajungă la visul pe care îl ucisese din adolescență.

Lunile au trecut, a slăbit treptat, fără să-și afectez organismul, căutând să-și ocupe mintea și timpul cu activități frumoase: învățarea unei limbi noi, plimbări lungi prin parcuri, călătorii în orașele apropiate, gătitul mâncării, cât mai simplu posibil, relaxare la o cană de ceai. Și-a curățat mintea, în primul rând, având aliat mereu o cană de ceai călduț, aromat, plăcut.

Într-o zi, timid, a intrat într-un magazin de haine. În vitrină era expusă o rochie albă cu flori albastre. A uimit-o asemănarea cu rochia din adolescență. Scăpase de trei mărimi până în acea zi. A probat-o. Privindu-se în oglindă, i-a venit să plângă de bucurie.

Era pe drumul cel bun. Era mai aproape de ea, așa cum se visase. Era autentică, mai sănătoasă, mai împlinită. A cumpărat rochia, a ajuns acasă, s-a îmbrăcat, și-a făcut unul din ceaiurile sale și a stat la povești cu ea, cea din trecut. Se petrecuse minunea. Era pe drumul cel bun, după 20 de ani!