Cum arată un program complet de dietă şi sport al unui om pasionat de viaţa sănătoasă

Maria Banu este unul dintre cei mai pasionaţi oameni pe care i-am cunoscut: participă la competiţii sportive, este implicată în organizarea maratoanelor şi triatloanelor, lucrează în domeniul nutriţiei sănătoase şi a făcut din alimentaţia corectă şi sportul practicat regulat obiceiuri de la care nu se abate niciodată. Cu alte cuvinte, Maria demonstrează că viaţa echilibrată nu este ceva imposibil de atins în vremuri în care trăim totul la maximum şi ne plângem că nu avem timp. Am stat de vorbă despre sport, dietă şi tot ceea ce o ajută să fie mereu în formă.

În ce constă programul de dietă şi sport

L-aş numi mai degrabă un stil de viaţă sănătos decât program. Spun asta pentru că deseori avem tendinţa să  “ne turăm motoarele la maxim” şi să începem diete complicate, greu de ţinut şi programe epuizante de antrenament, pe care nu le vom putea ţine pentru o perioadă lungă de timp. Din acest motiv rezultatele vor exista, dar se vor pierde la fel de repede cum au venit.

Mie mi-a luat cel mai mult timp să îmi creez obiceiuri alimentare care să fie în ton cu preferinţele mele culinare dar şi cu programul zilnic (foarte haotic de altfel). În acest fel reuşesc fără eforturi prea mari să îl urmez şi pot spune clar că mă reprezintă. La fel este şi cu sportul, am ales activităţi fizice care îmi plac şi mă motivează! Pentru că sunt o persoană orientată spre rezultate întotdeauna îmi stabilesc obiective fizice pe care le ating. Ca şi exemple de obiective am avut:  să îmi tonific abdomenul, să scot un timp mai bun la o competiţie de alergare sau să particip la un semi-maraton. Întotdeauna îmi aleg obiective curajoase dar REALIZABILE! Astfel reuşesc să fiu mereu motivată să fac sport şi să îl integrez în programul meu zilnic.

Recomandări

5 strategii ca să te motivezi să faci mişcare atunci când nu ai chef de sport

Alina Puşcaş, mai în formă decât atunci când era model!

Niciodată nu sar peste micul dejun!

De obicei aleg un mic dejun  bogat în fibre, carbohidraţi compuşi şi proteine pentru că am nevoie de energie pe parcursul zilelor (care sunt foarte agitate în general). În cele mai multe dimineţi mănânc ovăz cu iaurt, lapte semidegresat sau apă, la care adaug 2 linguri de pudră proteică. În zilele în care am mai mult timp să îmi gătesc mănânc omleta din albuşuri cu brânză slabă. Dacă merg la sală sau alerg dimineaţa aleg un mic dejun cu mai mulţi carbohidraţi (de exemplu unt de arahide cu shake proteic şi cu banana).

Celelalte mese sunt bazate pe peşte/carne de curcan (puiul personal nu îmi place) multe legume verzi proaspete şi la a-2a masă introduc şi carbohidrati complecşi cum ar fi fasole neagră, orez negru, paste integrale. Aceste mese sunt mici şi cât îmi permite programul le iau la 3 ore. Dacă simt senzaţia de foame între mese mănânc un kiwi, grapefruit sau măr verde.

Cum arată programul meu de sport

Fac sport cât de mult pot. Obişnuiam să am antrenor personal, dar de ceva vreme mă antrenez singură deşi mă gândesc să reîncep programul pentru că îmi doresc rezultate concrete pe anumite zone, iar un antrenor bun ştie să creeze programe care să se muleze pe obiectivele mele.

În prezent programul meu de sport arată în felul următor: minim 4 zile pe săptămâna (dacă pot şi mai mult e perfect) fac 500 de abdomene dimineaţa şi 500 seara (asta indiferent dacă mai fac şi alt tip de sport în timpul zilei). Ca sporturi, merg la fitness (circuit de aparate), la anumite clase de aerobic (prefer clasele de intervale şi body pump) şi măcar o dată pe săptămână merg la alergare ( 4-6 K). Dacă nu ajung la sală, fac sport acasă am descoperit pe internet programe de tonifiere şi functional training foarte bune şi planuiesc în viitor să îmi montez un TRX undeva prin casă:))

Cum mă motivez

Deşi  am un job solicitant şi dinamic, proiecte personale din ce in ce mai multe  şi o viaţă socială activă, acest stil de viaţă mi se potriveşte foarte bine şi nu simt că mă încurcă în vreun fel, ci din contră, îmi oferă o mulţumire interioară extraordinară.  Pot spune că în toată această călătorie către un stil de viaţă sănătos, am avut şi multe momente grele în care am vrut sa renunţ, pentru că sincer vă spun, nu este uşor! Întotdeauna când voiam să renunţ însă, mă gândeam la motivele care m-au făcut să încep şi la ce am realizat până acum. Faptul că am continuat m-a făcut şi mai puternică, iar acum chiar pot afirma cu tărie că pentru mine “Sky is the limit” nu mai este doar un clişeu!

Cum mă mobilizez când nu mai pot

În primul rând încerc să înţeleg care sunt motivele care mă fac să simt asta. De multe ori poate fi o epuizare fizică sau psihică (tindem să tragem de noi până la epuizare) şi atunci pur şi simplu îmi permit să iau o pauză. Nu este nicio tragedie dacă într-o zi mănânc ceea ce imi face plăcere sau în loc de mers la sala merg la o piesă de teatru! Odihna şi relaxarea sunt foarte importante şi nu trebuie să uităm de ele, ci mai degrabă trebuie să ne oferim o răsplată din când în când pentru tot ce am realizat. După ce imi ofer acest program de respiro, sunt şi mai motivată să reiau stilul de viaţă sănătos, care mă face să mă simt foarte bine oricum.

Ce mai fac şi ajută este că din când în când  îmi analizez programul, activităţile etc. pentru a-mi adapta şi stilul alimentarşsi de mişcare astel încât să fie căt mai compatibil cu acestea.

Mi se întâmplă că atunci când plec în delegaţii să nu mai pot respecta  programul de 5 -6 mese pe zi şi nici să nu am timp aşa de mult pentru sport. Atunci caut soluţii inteligente pentru a nu renunţa la stilul de viaţă, încerc să beau multă apă, să mănânc multe fructe între mese şi să fac măcar 30 de minute mişcare în camera de hotel sau să ies la o alergare dimineaţa. Chiar dacă nu reuşesc să fac asta în fiecare zi, măcar o fac în jumătate din zile.  Când revin la viaţa obişnuită am 2-3 zile de reacomodare în care încet încet revin la programul de mese mici şi dese.

De sport nu îmi e greu să mă apuc pentru că îmi place foarte mult, este o relaxare mentală mare pentru mine, chiar şi făcut acasă timp de 30 de minute atunci când nu ajung la sală sau alergat.

Ce am făcut o dată, mi-am dat un deadline să particip la o cursa de alergare (la care m-am şi inscris deşi nu eram antrenată), astfel am fost nevoită să mă antrenez pentru a face faţă cu brio:) Am fost şi pe podium la cursa aia…

Cred ca motivaţia interioară şi ambiţia de a-mi demonstra mie că pot întrece orice tentaţie sau scuze!