Dacă ar fi ştiut celebrul filosof Descartes că am parafrazat celebrul panseu “gândesc, deci exist” ca să rezum una din cauzele obezităţii, probabil că aş fi fost admonestată că ridiculizez însăşi esenţa fiinţei umane, gândirea.
Dar cum rămâne cu grăsimile care se acumulează atâta vreme cât gândurile scapă de sub control, iar personalitatea ne dictează refugiul în frigider? Rămâne cum am stabilit: sunt disecate până la neuroni de cercetători, speriaţi de poftele de nestăvilit ale contemporanilor.
Revenind la oile noastre, adică la studii şi analize, recent, mi-a atras atenţia una care, deşi nu vine cu informaţii revoluţionare, mi-a ridicat încă o dată semnul acela uriaş de întrebare care mă frământă ocazional: şi totuşi de ce nu reuşim majoritatea dintre noi să slăbim, mai ales când e vorba de 2, 3 kilograme?
Culmea, pentru că suntem slabi şi cădem uşor pradă impulsurilor. Şi dacă la toate acestea se adaugă o personalitate colerică şi mulţi nervi din senin, atunci viaţa noastră este marcată de cercuri vicioase de slăbire şi îngrăşare, din capcana cărora cu greu putem evada.
50 de ani de observaţii au fost de ajuns pentru a confirma una dintre cauzele universale ale şocurilor de pe cântar: pur şi simplu mâncăm mult şi inutil atunci când suntem nervoşi.
“Persoanele care se regăsesc în acest tablou cad des în păcate culinare calorice. Mai mult, se confruntă şi cu o lipsă de disciplină şi detaşare atunci când întâmpină dificultăţi sau au fustrări de tot felul”, au remarcat cercetătorii de la Institutul Naţional de Studiu al Îmbătrânirii din SUA. “
De altfel, cu toţii ştim că o greutate optimă se menţine cu dietă şi sport. Uşor de zis, dar mai greu de pus în practică atunci când lipsesc controlul şi disciplina. Or, acestea sunt mai greu de gestionat de către persoanele impulsive”, au consemnat autorii studiului, publicat în Journal of Personality and Social Psychology.
În aceste condiţii, ce ne mai rămâne de făcut în vremuri pline de tentaţii când mâncarea abundă în conservanţi şi multe alte elemente nocive, iar provocările şi mai ales îndeplinirea oricărei sarcini, oricât de banale, pot fi adevărate torturi pentru creier?
Păi, primul lucru ar fi să ne burduşim frigiderele doar cu alimente hipocalorice. Apoi, să ne dezvăţăm de obiceiul de a ronţăi după tastaturi (nici redacţia CSÎD nu face excepţie în zilele de predare). Şi de ce să nu adoptăm reţeta zen? Viaţa e scurtă, corpul e doar unul. De ce nu l-am diviniza şi îngriji la exterior şi interior?