De ce mâncăm în exces de Sărbători? Ce vrem oare să ascundem?

Și nu doar se vorbește, se cumpără mâncare. Se gătește. Și se mănâncă. Și se aruncă. Prin mâncare ni se distrage atenția de la griji, anxietăți, inflații, supărări, nemulțumiri, de la senzații firești din corpul nostru. De Sărbători, datorită tradițiilor culinare mâncarea este la discreție și un prilej de a uita pentru câteva momente de emoțiile grele pe care le simțim în corp.

Iată cum vede psihologul Andrada Tache consumul excesiv de mâncare în ultimele săptămâni ale anului: ”Oriunde arunci o privire în Oceanul virtual, gospodinele se întreabă cum să mai împrumute timp pe la diferite bănci ca să se încadreze în normele pantagruelice de gătit la bucate, copiii deja adulmecă mirosul de cozonaci fierbinți și dolofani din cuptor, în timp ce mai dau gata câteva piese de ciocolată rămase de la Mos Nic’, iar bărbații se minunează cum înfometata inflație mușcă hulpav din coșul de cumpărături”.

Ne este oare mai „foame” de Sărbători?

De ce oare se mănâncă atât de mult de Sărbători? Asta ca să nu mai vorbim despre risipă. Revenind la Sărbători, ne vine greu să le și creionăm în mintea noastră fără o explozie de mirosuri în nări și fără a simți deja o inundație de gusturi pe papilele noastre gustative. ”Când avem super multă mâncare în jurul nostru, încet-încet ne depărtăm de noi și devenim sclavii mecanismelor de adicție din creierele noastre” a mai explicat psihologul.

Recomandări

Crăciun în Germania – de ce nu s-a aruncat mâncare

Crăciun în Germania – Ce cadouri oferă nemţii de Moş Crăciun

În trecut nu se consuma atâta mâncare și nici atâta zahăr

O explicație a abundenței de pe masa sunt și episoadele de foamete pe care strămoșii noștri le-au traversat. Însă, excesul de mâncare are efecte negative. ”Căutând poze din generațiile bunicilor și chiar din ale părinților, nu prea găseai (ca să nu spun niciodată) oameni care să depășească o greutate normală. Mâncarea cu zahăr era rarisimă și asta se oglindea în siluetele oamenilor normale, musculoase, în stilul lor de viață, în capacitatea de a fi mereu prezenți și nu distrași în atenția lor” a mai completat Andrada Tache.