Nu am fost niciodată un fan al risipei alimentare, dar mulți ani am făcut parte dintre cei ”neorganizați” atunci când cumpără mâncare, ca să spun așa. Lipsa timpului liber, lipsa familiei și a interesului de a găti se traduceau în 4,5 kg de mâncare aruncată lunar în unii ani. Însă, martie 2020 mi-a adus mie și la miliarde de oameni lecții prețioase privind administrarea uneia dintre resursele vitale – mâncarea.
Din cauza ritmului haotic pe care îl avea job-ul meu în unii ani, dar și a faptului că locuiam singură și nu găteam, îmi aduc aminte pungile cu mâncare pe care le aruncam. Direct din frigider. Atunci nu realizam că necalculând corect nevoile de mâncare pe care le aveam, o parte din banii câștigați în orele în plus petrecute la birou sau din weekend-urile muncite erau aruncați direct la coșul de gunoi simultan cu mâncarea.
Evident acele ore le-aș fi putut petrece cu familia, ori le-aș fi putut dedica unui hobby sau unui curs de perfecționare. Sau m-aș fi putut odihni. Nu este un secret pentru nimeni că suprasolicitarea pe termen lung nu are efecte pozitive asupra sănătății. Extrapolând, atunci când aruncăm resursele ce ar putea încă fi de folos, am putea spune că ștergem cu buretele ore, zile din viața noastră pe care le-am dedicat muncii. Atunci când trăiești (cu sau fără voia ta) pe repede înainte, pur și simplu poți cădea și în plasa risipei alimentare. Mai ales, persoanele care locuiesc singure – admit că nu este neapărat o plăcere să gătească des doar pentru ele, iar ori de câte ori aveau ocazia preferau să comande mâncare cu colegii decât să consume pachețelul (dacă îl aveau) de acasă. Dar a venit pandemia peste noi.
Și în luna martie 2020, când pandemia de coronavirus a dat peste cap viața întregii planete când nu știam exact ce ne așteaptă din punct de vedere al sănătății, economiei și evident nici al resurselor primare – cum este mâncare. Să nu uităm lecțiile valoroase pe care le avem din istorie – după molime, venea foametea. În acele momente, o vizită la supermarket pentru mâncare echilava cu ore de anxietate din cauza riscului de infectare cu virusul Sars-Cov-2, despre care se știau foarte puține informații la ora respectivă. Mi-am promis să administrez mâncarea la modul cel mai responsabil posibil – de la lista alimentelor de bază, la modul de păstrare, depozitare, gătire și păstrare după gătire.
O singură tavă de prăjituri poate este suficientă pentru o Sărbătoare pentru a evita risipa
În multe țări din lume, luna decembrie este asociată cu risipa alimentară. În special pentru zilele de Crăciun și Revelion se gătește mai mult decât se consumă, iar o bună parte din alimente sfârșesc la gunoi. Am încercat ca anul acesta, să nu arunc cu ocazia Crăciunului nici un gram de mâncare. Și am reușit. Dar nu am respectat tradițiile românești. Din cauza restricțiilor impuse pentru distanțierea socială nu am fost în vizite și nici invitați la masă nu am avut. De asemenea, nu am avut o masă plină de sarmale, salată boef, piftie, friptură de porc, cozonaci.
Am petrecut Crăciunul în Berlin, unde din respect pentru resurse (de toate felurile) se cumpără și gătește cu moderație. Și nu se prea obișnuiește în mod normal să se gătească un alt fel, până mâncarea gătită nu este deja consumată. Din principiu. Și chiar și de Crăciun. De asemenea, oboseala și lipsa timpului liber au fost și ele printre factorii care m-au împins să pregătesc (în stil nemțesc), doar porțiile de mâncare ce se consumă la o masă. S-a mâncat gustos și proaspăt – rață, varză roșie, cartofi, pește, salată caldă de fenicul etc. Dar evident, am gătit și în zilele de Sărbătoare. A fost un Crăciun atipic, dar care a demonstrat că se poate mânca festiv și fără a arunca nimic.