În foarte multe ţări mâncarea chinezescă este asociată cu ideea de fast-food, cu monoglutamatul, un potenţiator de gust ce afectează sănătatea, soia din abundenţă (apropo, se pare că asiaticii se numără printre pacienţii care primesc foarte des diagnosticul de hipertensiune arterială – consumul de soia fiind unul dintre factorii ce declanşează această afecţiune) şi orez rafinat în cantităţi infinite. Cu toate acestea, în ţara mamă şi la origini dieta chinezescă este una dintre cele mai sănătoase din lume şi se spune că ar putea rezolva problema obezităţii în Occident. Iată de ce este bine să adopţi obiceiuri inspirate din vechile tradiţii culinare chinezeşti.
În 2018, România. Mâncarea chinezească nu mai are multe secrete. Aparent. Mai ales pentru cei care lucrează în corporaţii. Preţ de câteva click-uri sau un telefon şi curierul a sosit cu mâncarea aburindă ce aşteaptă cuminte în caserole să fie asezonată cu sos de soia. Îmi amintesc cum am comandat timid prima supă de urechi de lemn în 2003 alături de colegii mei de la departamentul de cercetare Mediafax, mult mai experimentaţi în gusturile exotice de pe www. Şi cu câtă suspiciune am consumat-o. Anii au trecut, restaurantele chinezeşti s-au înmulţit, la fel şi numărul românilor care nu mai asociază preparatele cu origini din China cu pisici, şobolani sau câini prăjiţi. Temeri au rămas însă. Astăzi se traduc prin coduri precum MSG sau E621. Mai pe româneşte monoglutamat de sodiu, un aminoacid ce potenţează gustul alimentelor.
Deşi, s-a dovedit în numeroase studii că monoglutamatul ar provoca la unii dintre fanii bucatelor chinezeşti reacţii precum – dureri de cap, greaţă, ritm cardiac accelerat, spasm bronşic, amorţeală la nivelul cefei, furnicături, căldură la nivelul cefei – iradiind spre braţe şi spate, furnicături, somnolenţă acest potenţiator de gust nu este scos în afara legii însă este scos cu hotărâre din listele ingredienţilor pentru alimentele destinate copiilor. De asemenea, MSG umple lista ingredienţilor salamurilor, cârnaţilor, preparate din peşte, semipreparate, sosuri, sucuri. Atenţie, deci!
Şi nu ne oprim aici cu „plângerile”. Indiferent dacă zărim printre uşile bucătăriei unui restaurant chinezesc un bucătar cu ochii migdalaţi, iar reclama foloseşte sintagme precum autentic chinezesc nu înseamnă că experienţa culinară este egală cu una din ţara mamă. De departe nu. Majoritatea preparatelor sunt adaptate pentru papilele gustative ale localnicilor. Multe reţete sunt reinterpretate şi datorită faptului că în Europa sau Statele Unite ale Americii se consumă mult mai multă carne.
Poate sună a banc, dar citeam observaţia unui profesor universitar american preocupat de curentul mondial în nutriţie – reîntoarcerea la dietele de bază (dieta mediteraneeană antică, dieta Nordică, dieta americană – datorită fenomenului de globalizare multe dintre dietele consacrate au suferit modificări, iar populaţia întâmpină probleme de greutate şi probleme de sănătate) ,,Dacă un chinez studiază meniul unui restaurant chinezesc din Europa va întreba Unde sunt legumele? Dacă un european citeşte meniul unui restaurant specific dintr-un oraş mic chinezesc sau sat va întreba Unde este carnea?” Se spune că unele gospodine din 150 g grame de carne ar fi gătit un preparat culinar pentru 6 persoane.
Şi totuşi nu trebuie să mergi în sătuce din China ca să mănânci mai sănătos. Şi nici nu trebuie să consumi numai mâncare chinezească. Poţi integra în dieta zilnică, oriunde ai locui câteva obiceiuri bune din patrimoniul cultural chinez.
Indiferent că aducem în discuţie medicina, dansul, artele marţiale sau gastronomia, cultura chinezească este bazată pe filosofia yin şi yang şi pe filosofia celor 5 elemente. La baza acestei culturi stau echilibrul, armonia, contrastul şi adaptarea la schimbare. Fiecărui gust îi este atribuit un organ (de exemplu, gustul amar este asociat cu inima şi Focul), gustul dulce este asociat cu splina şi Pământul, gustul picant este asociat cu plămânii şi Metalul, gustul sărat este asociat cu rinichii şi Apa. Pentru o masă sănătoasă toate gusturile trebuie cuprinse. În acest mod, organismul este echilibrat şi se apără de boli.
Multe legume, plante, condimente şi doar ocazional asezonate cu cantităţi mici de peşte, pui şi foarte rar, carne roşie. În trecut, mâncarea chinezească se prepara la aburi, se coacea la cuptor sau se fierbea mult mai frecvent decât astăzi.
Reîntoarcerea la ceaiul verde Ceaiul verde este bogat în antioxidanţi şi este asociat cu riscul scăzut al maladiilor, ţine foamea la distanţă, favorizează digestia, luptă împotriva radicalilor liberi, protejează sănătatea aparatului cardiovascular. În China, frunzele se infuzează de două trei ori cu apă proaspătă. Astfel se reduce cantiatea de cofeină consumată, iar cei care utilizează pliculeţe intră în contact cu mai puţine chimicale folosite la asamblarea pliculeţelor de ceai.
Calciu vegetal. Mai puţine lactate, mai mult calciu din surse vegetale. În mod tradiţional, chinezii nu consumă lapte animal la vârsta adultă. Calciul este luat din vegetale şi frunze verzi, seminţe de susan, soia fermentată.
Orez de toate culorile. Diversitatea este încurajată, nu doar orez alb, nu doar orez brun.
Calculează nutrienţii, nu calcula caloriile. Chinezii nu calculează caloriile – În Occident, suntem obsedaţi de numere. Uităm de substanţă, uităm de conţinut suntem orbiţi de obiective numerice. În vechea medicină chineză este important ce mănânci şi ce beneficii directe ai, nu numărul caloriilor. Alune de pădure neprăjite sunt o gustare sănătoasă dar calorică. O băutură carbogazoasă dietetică are mult mai puţine calorii,însă şi ingrediente artificiale. Nu te mai gândi la matematică, ci la nutriţie.
Carne roşie cu moderaţie. Conform vechii medicine chinezeşti de două ori pe săptămână câte 50 de grame de carne roşie sunt suficiente pentru o dietă echilibrată.
Echilibru între yin şi yang. La masă trebuie să existe echilibru între yin (umed şi moale) şi yang (uscat şi crocant). Alimentele yin răcoresc corpul, alimentele yang îl încălzesc.Yin sunt de obicei carbohidraţii, yang sunt proteinele. O mâncare ce le cuprinde pe amândouă ajută la menţinerea nivelului insulinei şi al zahărului în sânge – factor decisiv pentru metabolism.
Supă zi de zi. De câte ori pe săptămână mâncaţi supă? De câte ori pe săptămână consumaţi supe sau ciorbe în copilărie? Străbunicii noştri şi străbunicii chinezilor ştiau mai bine. Mâncarea lichidă ţine apetitul sub control. Dieta chinezească are la bază supe la fiecare masă. Supa miso este o supă fermentată, bogată în probiotice care ajută la absorbţia nutrienţilor.
Nu mâncaţi pe fugă! Ritmul de viaţă cotidian nu ne lasă opţiunea să mâncăm în tihnă, nu ne desprindem fizic şi mental de locul de muncă. Mâncăm ce apucăm, pe fugă. În timp, repercursiunile apar. Chinezii prin înţelepciunea lor spun că mâncarea se consumă în tihnă, se mestecă încet. Creierul are nevoie de 20 de minute până transmite senzaţia de satietate, de aceea mâncatul pe fugă nu este o soluţie. Graba strică treaba!