Printre pacienții cu obezitate, 5% din cazuri au obezitate sindromică. În cadrul evenimentului Școala de Boli Rare pentru Jurnaliști ediția a IX-a, organizată de Alianța Națională de Boli Rare România am stat de vorbă despre obezitatea sindromică cu dr. Diana Miclea, medic pediatru și genetician.
CSÎD: Ce este obezitatea sindromică?
Dr. Diana Miclea: Este un tip de obezitate genetică, care asociază pe lângă obezitate și alte semne clinice de tipul dismorfismului craniofacial, malformațiilor organelor interne, retardului global de dezvoltare/dizabilității intelectuale sau altor patologii neuropsihiatrice.
CSÎD: Cum să mențină motivația pentru un stil de viață sănătos pacienții copii care suferă de obezitate?
Dr. Diana Miclea: Pentru acest lucru medicul sau psihologul vor trebui să evalueze periodic motivația și să o întărească, atunci când este cazul. Pentru acest lucru trebuie formulate pozitiv câteva obiective, trebuie asigurată susținerea, trebuie menținută coerența parentală.
CSÎD: La ce anume ajută psihologul în această ecuația?
Dr. Diana Miclea: Psihologul este în mod deosebit de ajutor în special când există o suferință psihică intensă și persistentă corelată cu obezitatea, în cazul unor forme severe de obezitate sau cand există tulburări de comportament alimentar.
Abordarea din acest punct de vedere se face încercând să explici, să dedramatizezi, să deculpabilizezi, să aduci siguranță, să explorezi reprezentarea pe care o au copilul și părinții referitor la greutatea copilului, să alegi împreună cu copilul obiective simple și pe termen lung precum și modalitățile prin care se pot atinge.
CSÎD: Cam cât durează de obicei acest tip de terapii?
Dr. Diana Miclea: Pentru a atinge aceste obiective este necesară o supraveghere regulată și prelungită de minim doi ani, lunară. Pierderea în greutate nu este un obiectiv prioritar la copil, obiectivul este mai degrabă de a încetini progresia curbei indicelui de masă corporală.
CSÎD: Motivația este greu de menținut chiar și pentru adulți…
Dr. Diana Miclea: Fiecare pacient trebuie să aibă propriul obiectiv, care trebuie bine definit și de asemenea modalitățile prin care se poate atinge. Pentru a menține motivația, cred că este foarte important să fii aproape de pacient în tot acest demers de reconfigurare a stilului de viață, privilegiind îndeosebi modificări modeste dar realizabile, știind că acest demers este unul de lung durată.