Gâscă, raţă, porumbel – tu le-ai gustat?

Recunosc: am fost tentată de multe ori să renunţ definitiv la carne. Dar nu am făcut-o pentru că am considerat că organismul meu ar fi avut de suferit.

Aşa că astăzi carnea albă este favorita mea. În plus, am descoperi alternative gustoase la clasicele pui sau peşte.

Fac ce fac şi tot la cartea mea de căpătâi în ale nutriţiei mă întorc ori de câte ori am semne de întrebare legate de vreun aliment. Vorbesc despre “Sănătatea are gust” a medicului Mihaela Bilic, volum în care găsesc toate răspunsurile în materie de viaţă culinară sănătoasă.

Recomandări

Sarea, cu beneficii şi cu dezavantaje pentru sănătatea noastră

Crezi că ştii ce mănânci? Despre calitatea unor alimente comune

Aşa că atunci când mi-a trecut prin cap să renunţ la carne după o perioadă de vară în care am consumat exclusiv legume şi fructe, mi-am dat seama că totuşi am multe de pierdut dacă renunţ definitiv la nutrienţii din carne. |n primul rând, m-aş fi privat de o sursă importantă de proteine pe care ar fi trebuit să o compensez din cantităţi mari de leguminoase sau de alge.

Uneori, am timp să-mi gândesc şi pregătesc zilele vegetariene, alteori nu. Şi mă mai atrage ceva la proteinele din carne: excesele nu se transformă uşor în grăsime. Nu că n-aş fi reţinut că nu sunt premise mai mult de 200, 300 de grame pe zi, în cazul meu.

Dar e uşor să cazi în capcana exceselor atunci când pastramele sfârâie pe grătar. Dacă însă cina conţine o cantitate mică de carne albă, alături de legume proaspete, atunci silueta se poate păstra intactă, mai ales că organismul va consuma destul de multicele calorii ca să digere proteinele din carne.

Mai mult, nu pot trece cu vederea nici abundenţa de vitamine din complexul B şi nici conţinutul de fier. La capitolul “fier”, campion este ficatul.

Pateurile delicioase nu mai sunt un lux

De ce spun asta? Pentru că am descoperit în pieţele cu oferte fabuloase la cărnuri, ficatul de gâscă şi pe cel de raţă. Un kilogram costă cu câţiva lei mai mult decât cel de pui, dar ficatul de raţă şi cel de gâscă sunt mult mai cremoase şi numai bune de transformat în pateuri delicioase.

Mai mult, dată fiind cererea mai mică de carne de gâscă şi de raţă de pe piaţă, acestea nu sunt la fel de expuse fenomenului îngrijorător numit “creştere intensivă”.

Aşa că nu de puţine ori mi-am gătit pateuri delicioase, după ce în prealabil am ţinut ficatul o noapte în lapte. Am călit uşor în unt o ceapă într-un vas nonaderent, am adăugat ficatul, l-am ţinut cât să se facă pe exterior şi să rămână roz în mijloc, am blenduit totul cu unt şi condimente, am adăugat un pumn de merişor uscat şi gata deliciul, numai bun de consumat cu castraveţi muraţi de vară.

Când ştiu că trebuie să-mi iau porţia de proteine din carne, îmi aduc aminte de recomandările unui cardiolog amercian pe care l-am cunoscut acum câţiva ani.

Acesta spunea că organele de pasăre crescută cu hrană naturală sunt cele mai bune surse de coenzima Q10, element valoros pentru protecţia cardiovasculară.

Pieptul de raţă, un răsfăţ accesibil

Rutina culinară este unul dintre duşmanii siluetei. Cel puţin asta am constatat pe pielea mea, în vremea când încercam să slăbesc şi să mă menţin mâncând din belşug piept de pui la grătar cu salată de varză albă. Dieta funcţiona o vreme, apoi mă refugiam în pâine şi sosuri pentru că pur şi simplu gustul era prea fad ca să mă mai satisfacă.

Dar într-una din zile am rezolvat problema cu ajutorul unui piept de raţă pe o mână de varză călită la cuptor. E adevărat că înainte am călit pieptul de raţă în propria grăsime, dar am avut grijă să-l porţionez şi să-l consum la vreo trei mese. |nsă ce bun a fost şi ce bine m-am simţit!

O fi fost şi de la conţinutul de triptofan din cărnuri, aminoacid din care se sintetizează serotonina, neurotransmiţător care induce starea de bine şi reglează apetitul.

 De ce n-am renunţat la carne? Şi pentru că diversele sortimente conţin tirosină, substanţă implicată în creşterea capacităţii de concentrare şi în menţinerea performanţelor intelectuale.

Zboară şi se mănâncă!

Primul contact cu carnea de porumbel a fost în copilărie. Mi-aduc aminte şi acum ciulamaua delicioasă preparată de bunica la ţară. Poate că veţi spune că atunci tot ce era gătit de bunica era perfect. Este adevărat, dar micile bucăţele de carne în combinaţie cu sosul alb, din smântână şi făină, mi-au rămas pe papile.

Acum nu le-aş mai mânca în această asociere, dar la cuptor, cu un sos de roşii sau o pastă de ardei iute, sigur ar corespunde normelor nutriţionale ale vremurilor actuale. |n privinţa porumbeilor, pericolele abuzului sunt excluse. |nsă în ceea ce priveşte alte tipuri de carne, atenţia trebuie îndreptată asupra conţinutului de grăsime.

Cea roşie nu trebuie consumată într-o cantitate mai mare de 500 de grame săptămânal. Modul de preparare ideal este la cuptor, iar efectele nocive pot fi atenuate dacă este asociată cu plante din familia cruciferelor: muştar, varză, broccoli.