Interviu cu un vegetarian: Csibi Magor

A fi vegetarian nu mai este demult o raritate în România. Multe persoane au renunţat la carne (unii chiar şi la ouă şi lactate) din diverse motive şi spun că se simt excelent, chiar dacă mulţi medici nu încurajează acest obicei. Csibi Magor, director de program pentru România la World Wild Fund for Nature, este vegetarian de 7 ani, participă la maratoane şi este unul dintre susţinătorii unui stil de viaţă care protejează planeta. Am stat de vorbă despre avantajele renunţării la carne, despre globalizarea alimentară şi despre modul cum excesele afectează resursele limitate ale omenirii.

CSÎD: De ce ai devenit vegetarian?

Csibi Magor: După 29 de ani de viaţă de carnivor feroce, în care era greu să-mi imaginez că există şi mese fără carne, am început un experiment urban, numit The Caveman Project. Ideea experimentului era să îmi reduc, în viaţa mea de zi cu zi, impactul asupra naturii cât mai aproape de zero. În acest experiment, documentat pe platforma Think Outside the Box timp de 3 luni, am renunţat la apă caldă, electricitate, mijloace de transport motorizate, am încercat să produc cât mai puţine deşeuri, să consum doar produse locale şi să nu mănânc carne. În timpul experimentului mi-am dat seama că există lucruri şi obiceiuri ce păreau indispensabile din viaţa mea de până atunci, fără să fie cazul. M-am decis să nu revin la câteva obiceiuri vechi, iar carnea era cap de listă. După 7 ani, a devenit firesc să nu mănânc carne.

Recomandări

Laptele şi carnea bio conţin cu 50% mai mulţi acizi graşi Omega 3 decât cele non-organice

4 obiceiuri mai puţin cunoscute ale oamenilor slabi

CSÎD: Ce studii şi opinii medicale îţi susţin demersul?

Csibi Magor: Alegerea mea s-a bazat în primul rând pe o respingere a ideii de creşterea industrială a animalelor şi a practicilor de procesare şi prelucrare din industria alimentară. Înainte să-mi iau decizia am fost şi vicepreşedintele Comisiei de Mediu, Sănătate Publică şi Siguranţă Alimentară din Parlamentul European şi ocupându-mă direct cu problema etichetării alimentelor sau cu practicile uzuale de fermierit, am considerat că alegerea mea este nu doar una morală, dar şi una ce ţine de sănătatea mea. La început nu am pus foarte mare accent pe fundamentarea ştinţiifică a alegerii mele. Evident, mai toată lumea mă avertiza că pe termen lung vor exista consecinţe, dacă nu mănânc carne.

Am văzut nu numai oameni simpli, dar şi doctori care să spună că stilul de viaţă fără carne nu poate fi susţinut pe termen lung, fără complicaţii medicale, însă până acum nu am nici un motiv să îmi regret alegerea, chiar dimpotrivă. După o vreme am început să mă documentez din ce în ce mai mult pe subiect, citind studii şi cărţi despre o alimentaţie fără carne. Deşi curentul majoritar este în continuare una de respingere a vegetarianismului,  anul trecut inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recunoscut concumul de carne roşie ca un factor de risc relevant pentru sănătatea publică.

CSÎD: Ce s-a întâmplat în corpul tău după ce ai renunţat la carne?

Csibi Magor: Cel mai evident lucru este că nu am acea stare de somnolenţă după mesele de prânz şi cină, ca pe vremea când carnea era componenta principală a fiecărei mese. Plus că mirosul de carne prăjită nu mă ademeneşte ca înainte, ci mai degrabă îmi crează o stare de repulsie, mai ales dacă e vorba de carne de pui.

CSÎD: Esti sportiv, faci multă mişcare. Ce alimente îţi susţin efortul? De unde îţi iei proteinele?

Csibi Magor: Din diverse legume şi în mai mică măsură din lactate. Încerc să mănânc cât mai multe salate, germeni de grâu sau broccoli, fructe de sezon, dar nu uit nici de linte, fasole, porumb sau de năut. Încerc să limitez şi lactatele din meniu, dar când le consum încerc să aleg produse de capră sau oaie şi nu de vacă. Din fericire acest tip de hrană mă ajută să mă regenerez rapid şi să rezist la antrenamentele aproape zilnice. De altfel şi Scott Jurek, unul dintre cei mai performanţi ultramaratonişti din istoria sportului, a trecut la vegetarianism tocmai ca să îşi mărească performanţa şi până acum rezultatele îl confirmă.

CSÎD: Nutriţioniştii nu încurajează renunţarea la carne. În plus, se spune că am evoluat ca omnivori. Ce părere ai despre această teorie?

Csibi Magor: Într-o societate în care consumul zilnic de carne a devenit nu numai normal, dar aproape ca o normă, este de înţeles că există multe păreri care nu consideră renunţarea la carne ca o opţiune viabilă. Nu combat ideea că omul este omnivor, însă alimentaţia generală din zilele noastre, bazată pe un consum exagerat de carne, de la animale crescute industrial şi ultraprocesate nu cred că poate să fie considerată de nimeni ca fiind sănătoasă.

Totodată consumul de carne în ţările dezvoltate a atins cote nemaivăzute şi greu imaginabile şi acum 50 de ani. Există multe păreri diverse, unele mai fundamentate, altele mai puţin. Mă bucur de fiecare dată când am ocazia să citesc câte un studiu argumentat şi bazat pe cercetări, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu ele. De multe ori văd însă opinii bazate mai mult pe păreri şi convingeri, decât pe argumente reale, chiar de la oameni care se presupune că ar trebui să fie informaţi pe acest subiect.

CSÎD: Cum eşti privit de cei din jur? Puţini bărbaţi români se hotărăsc să devină vegetarieni!

Csibi Magor: Dacă acum 7 ani eram într-adevăr o ciudăţenie şi o excepţie, situaţia de azi e total diferită. Magazinele şi restaurantele au din ce în ce mai multe opţiuni fără carne, ideea de vegetarianism a început să devină, cum e şi normal, general acceptată, iar dacă spun undeva că nu vreau să mănânc carne, întrebarea imediat următoare nu este dacă ţin post. Societatea s-a schimbat foarte mult şi se schimbă într-un ritm ameţitor în continuare. Nu mai e cazul ca să mă întâlnesc cu reacţii mirate, urmate de conversaţii lungi când află cineva că nu mănânc carne şi inclusiv acasă, la părinţii mei, meniul s-a schimbat, consumul de carne s-a redus semnificativ şi au apărut multe reţete vegetariene în meniu.

CSÎD: Crezi că aceasta este o condiţie esenţială pentru supravieţuirea omenirii?

Csibi Magor: În acest moment, la nivel global consumăm atât de multe resurse, că am avea nevoie de o planetă şi jumătate ca să susţină stilul de viaţă. Este foarte clar că o astfel de societate, un astfel de ritm a consumului nu are cum să fie susţinut nici măcar pe termen mediu, cu atât mai puţin pe cel lung. Sunt foarte multe elemente ce ar trebui să schimbe societatea noastră ca să reuşim să ne asigurăm viitorul şi una dintre acestea este reducerea drastică a consumului de carne.

CSÎD: Cum afecteaza planeta globalizarea alimentară?

Csibi Magor: În acest moment agricultura, şi în special creşterea animalelor, constituie unul dintre cei mai importanţi factori ai schimbărilor climatice. În acest moment se estimează că agricultura este principala cauză a despăduririlor, 80% din pierderea pădurilor putând fi legată de acest fenomen. De exemplu pădurile din Amazon sunt transformate în păşuni ca să susţină o producţie din ce în ce mai mare de carne de vită.

Deşi în multe părţi ale planetei, inclusiv în California, accesul la apă ori nu există, ori devine din ce în ce mai dificilă, agricultura foloseşte aproximativ 70% din resursele de apă dulce. 30% din stocurile de peşte sunt supraexploatate, deseori până la extincţie. Pe lângă asta, creşterea de animale este responsabilă în mod direct de mai bine de 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră şi industria de creştere a animalelor ocupă aproape o treime din suprafaţa totală, uscată a planetei.

CSÎD: Esti şi locavor? De unde îţi procuri legumele şi fructele? Dar apa?

Csibi Magor: Pe cât posibil, da. Însă, din păcate, în majoritatea oraşelor din România este extrem de greu să te întâlneşti cu producătorii locali de legume şi fructe. La noi în loc de pieţe, noi avem magazine în aer liber, unde o bună parte a produselor vin din depozite şi nu de la producători, în acest fel micii fermieri neavând spaţii reale de desfacere a produselor oferite de ei. De fiecare dată când cumpăr ceva încerc să aleg produse din agricultură organică, ca să evit pesticidele şi ierbicidele, şi dacă nu locale, măcar din regiune.

Din fericire legumele şi fructele de sezon de pe rafturile supermarketurilor au început să se înmulţească şi au apărut şi primele produse autohtone din agricultură ecologică. Totodată există şi târguri unde ajung şi producători locali, cu unii am deja o relaţie îndelungată şi o încredere reciprocă. În cea ce priveşte apa, în continuare aleg robinetul, fiind cea mai accesibilă şi cea mai puţin poluatoare metodă de hidratare.