Păi unde? Prin pieţe, la târgurile tradiţionale, în magazinele naturiste şi pe rafturile verzi din hipermarket. Nu mă tem de ele, ci doar mă străduiesc să le ocolesc. Şi nu mă refer strict la alimentele cu pricina, ci la cantităţile care uneori pot scăpa de orice formă de cenzură şi cumpătare.
Am pierdut şirul curelor de slăbire ţinute de-a lungul timpului. Nu le mai ştiu ordinea şi anul executării, dar ştiu că nu mi-a plăcut niciodată să-mi măsor fiecare îmbucătură. Sunt mai degrabă adepta renunţării cu totul la alimentele despre care ştiu sigur că îngraşă.
La fel de uşor mi-a fost şi să ocolesc combinaţiile alimentare dintre pâine şi carne sau pe cele dintre leguminoase şi proteinele animale. Dar recunosc că nu prea mi-am impus restricţii în ceea ce priveşte alimentele în privinţa cărora nutriţioniştii s-au pus de acord asupra beneficiilor. Şi în capul listei sunt fructele.
Recunoaşteţi, nu le cumpăraţi decât rar la bucată. Kilogramul e măsura lor. Cel puţin unul dacă nu mai multe când cumpăraţi mai multe sortimente. Şi puteţi să-mi spuneţi că nu există cale de mijloc în cazul pepenelui roşu! Cât e sezon e permis!
Şi nu face deloc rău dacă ţine loc de mic dejun, prânz şi cină. Rămâne să vă descurcaţi cu neajunsurile diurezei accentuate! Însă fructele de toamnă nu mai au acelaşi regim liber.
Prune, struguri, pere, să vă fie gustare şi nicidecum răsfăţ care sfidează cântarul. Normal că abundă în vitamine, minerale, fibre. Normal că sunt rezerve fabuloase de antioxidanţi. Normal că sunt aliaţi ai memoriei, sănătăţii digestiei şi ai multor alte procese importante din corp. Dar, în cantităţi mari, vin la pachet cu multe zaharuri. Chiar şi cele din fructe sunt demne de contorizat în dietă, oricât de naturale ar fi.
Desigur, nu aveţi nici o problemă dacă vă mişcaţi pe măsura consumului: ardeţi vreo 3 prune dacă mergeţi pe jos un kilometru. Deci la un kilogram ar cam trebui să bateţi cale lungă până la topirea lor. Dacă la prune, simţul măsurii e mai uşor de pus în practică, la struguri e puţin mai dificil. Ciorchinele ne poate fi prieten şi duşman. Prieten dacă e mai degrabă micuţ, dulce-acrişor şi e consumat dimineaţa cu musli. Duşman dacă cele 72 de calorii la suta de grame sunt înmulţite cu mai mult de 5, 6, 7, rezultând spre jumătate din necesarul caloric al zilei.
O cură cu struguri nu e deloc de lepădat, mai ales pentru efectele sale antiaging, de hidratare, stimulare a digestiei, stimulare optimă a sănătăţii inimii şi ficatului. Asta ca să nu mai vorbim de imunitate, greu încercată la trecerea dintre anotimpuri.
Dar nu vă lăsaţi amăgiţi de atâtea beneficii, dacă nu ardeţi prin sport zaharurile în exces. În privinţa fructelor şi nutriţioniştii sunt fermi: curele exclusive duc la slăbire, dar prin astfel de regimuri se pierde şi multă masă musculară.
Şi chiar dacă fructoza din ele este cel mai prietenos zahăr din natură, totuşi cei cu siluetele ieşite din tiparele sănătăţii trebuie să privească fructele ca pe un răsfăţ cu cantităţI rezonabile.
Fructele, ca fructele dar mierea chiar ar trebui consumată cu multă atenţie pentru că are o cantitate impresionantă de zahăr. Eu mănânc o linguriţă la micul dejun, dar stau şi mă gândesc dacă procedez corect.
M-am lăsat ani la rând sedusă despre informaţiile care ridică în slăvi beneficiile mierii, însă am citit că la analiza celei mai naturale dintre surse de zaharuri rezultă doar urme de vitamine şi minerale.
Chiar şi dr. Mihaela Bilic o recomandă în cantităţi reduse. Aceeaşi regulă a măsurii se aplică în cazul fructelor oleaginoase, precum alunele, fisticul şi migdalele care ar trebui consummate crude.
Celebrul nutriţionist pledează pentru consumul pe post de gustare, de maximum 3-5 ori pe săptămână pentru că au 80 la sută grăsime. Dar sunt benefice datorită grăsimilar bune, proteinelor din compoziţie şi capacităţii lor de a creşte nivelul colesterolului bun.
Aşa că orice ar fi, revenim la regula de bază, măsură în toate. Chiar şi în cazul alimentelor sănătoase. N-a zis nimeni că e uşor.