Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: bilant aniversar

666, un numar chiar dat dracului in dieta mea. La aniversarea a 6 ani de revista trebuie sa scap rapid de inca 6 kilograme si numai astazi mi-au dat tarcoale 6 ispite culinare, majoritatea pe baza de crema de ciocolata. Si daca ma gandesc bine, in toti anii de cand ne cunoastem, m-am blocat de 6 ori la 66 de kilograme.

M-a apucat nostalgia listelor tip bilant. Stiti la ce ma refer, hartioarele acelea colorate pe care scriem frumos, indeosebi in seara 31 decembrie, ce n-am facut in anul scurs si ce ne-ar placea sa dam gata in urmatorul.

Si am calculat asa. „Ce se intampla, doctore?” implineste 6 anisori, inmultit cu 365 de zile avem in jur de 2.190 daca socotim si ziua 366 din an bisect. Impartit la 7 zile cat are saptamana avem 312.

Recomandări

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Băutura „secretă” a centenarilor. În ce cantitate se bea, de fapt, pentru a ajunge la 100…

Un kilogram slabit pe saptamana este o cifra mai mult decat acceptata in lumea nutritiei. Asta inseamna ca as fi putut pierde 312 kilograme. Hai, 300, cu scaparile in trifoi – a se citi zahar – incluse.

Bine, nici atatea! Sa spunem 1 kilogram pe luna obiectiv usorissim de atins. 6 ani ori 12 luni egal 72 de kilograme. Adica as fi putut sa slabesc eu intreaga de acum plus alte multe kilograme. Se-nvarte documentul Word cu mine…

Ce se intampla, pofticioaso?

Se intampla ca ursitoarele mele se gandeau probabil la retete de tort in miezul ceremoniei, iar una poate insista ca blatul trebuie sa fie mereu bine insiropat, fapt care imi „insiropeaza” mie acum viata.

Se intampla ca metabolismul meu sa nu stie ca a fost faurit in Oltenia si ca ii apartine unei femei-berbec, asa ca se comporta ca un tolomac fara arderi, dar cu depuneri masive in locurile esentiale.

Se intampla ca o persoana sa fi descoperit bobul de cacao, sa fi inventat bezeaua, sa fi prajit cartofi din curiozitate, sa fi tavalit snitelul prin pesmet – toate ca sa le cad eu acum in capcane. Se mai intampla ca lumea sa ma placa si asa, iar eu sa aleg sa nu plec urechile la dietele autodistructive.

Dar, pe scurt, se intampla LPR-ul – lenea (de sala), pofta (de bunatati) si rasfatul (unul de groaza, la masa). Oameni suntem, zeilor nutritionisti!

Omul cat traieste si se ingrasa

Ma tot gandesc la cifra aceea de 72 de kilograme pe care le-as fi putut slabi si imi dau seama ca intr-un fel ele au „rulat” in viata mea in cei 6 ani.

Asta numai daca pun la socoteala anii in care m-am incapatanat sa ma lupt cu rotunjimile si am scapat si de 20 de kilograme in cateva luni.

Au venit insa inapoi si tot asa. Si daca raul tot a fost facut si depus in straturi adipoase, macar sa tragem invataminte. Doar n-au trecut atatia ani, kilograme si calorii fara sa lase lectii.

Una care mai se pare esentiala este cea a pacalitoarelor produse diet. Fara zahar, dar cu indulcitori numiti primejdiosi prin nici nu mai stiu cat de multe cercetari. Fara grasimi, dar compensand la numarul de calorii cu alte ingrediente. Cu 0% cate si mai cate. Prin anul unu din cei sase pe care ii tocam aici mi-am dat seama ca nu fac nici o economie calorica atunci cand cumpar vrajita astfel de produse, si ca organismul meu ar avea toate motivele sa imi poarte pica pentru ca il tratez cu asa ceva.

Paranteza pentru impatimitele curelor care si-ar dori totusi si doua linioare rozalii pe testele de sarcina – lactatele degresate pana la limita lui zero virgula unu chiar pot scadea fertilitatea, asa cum am si scris din 2005 incoace si la rubrica DIET NEWS. De departat eu m-am departat definitiv si de bauturile light, dupa balonari neplacut de repetate si diverse semnale prin publicatiile medicale internationale.

Pe pielea mea greu incercata de toate regimurile am simtit si cat de rapid si rau se transforma in surplus fructele multe mancate seara dupa opt tocmai in credinta ca sunt varianta cea mai nedaunatoare. Acesta este un subiect despre care mi-ar placea sa va scriu ca l-am biruit macar anul viitor, la 7 ani de CSID – ca am reusit sa nu mai consum absolut, dar absolut nimic dupa orele 20-21.00. Cred ca ar disparea kilograme insemnate doar facand aceasta modificare in scenariul nostru zilnic.

Lasa pe maine ce poti si mori sa mananci astazi
Mie mi-a fost de mare ajutor aceasta adaptare a unei vorbe celebre, dar mi-a luat o vreme sa o aplic cu succes. Si nici acum nu o fac de fiecare data cand tentatiile ma-nconjor.

Testata este si reusita combinatie dieta cu sala, mereu am lasat mersul la sport pe final, ca sa imi impulsioneze cumva regimul pe ultima suta de metri, cand si riscurile de a cadea in depresia lui “eu nu mai slabesc un gram” cresc.

O mare izbanda a mea in toti acesti ani care pot parea cumva irositi, dar nu sunt, este renuntarea la mottoul “totul sau nimic” in diete. E des intalnit in lumea celor care calculeaza gramaje culinare si, permiteti-mi sa o spun direct, este o tampenie. Ani intregi am avut aceasta prostie in ganduri si fapte – ca daca de-a lungul unei perioade cu mancare de regim se intampla sa cedezi si sa te ospatezi cu oareceuri grele, dieta este compromisa si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te mai consolezi cu inca o portie de galuste de prune si inca una si inca una. Pe sistemul “tot i-am simtit gustul si cura a fost intrerupta”. Numai rele si grele mi-a adus crezul acesta absurd. Acum nu.

Acum marturisesc la ceas aniversar ca intre acest rand si cele de mai sus, m-am infipt intr-un meniu fast-foodian si apoi m-am intors cumintica la sala, la fulgii mei de tarate si la fileul meu de tilapia la gratar. Am mai invatat ca toata socoteala asta cu tinutul in frau al kilogramelor nu este deloc o treaba light. O mesteci cu dificultate, iti sta in gat, iti pica greu, dar pana la urma, cand pana si oglinda se mira de cat de schimbat te arata, mori de dragul tau.

Dar ma cunoasteti si stiti ca sunt unii dintre cei la care pofta vine privind, gandind, clipind, doar exceptional numai mancand. Asa ca razboiul e dur si lung. Daca as schimba ceva din toti anii astia calculati caloric si masurati in talie? Da. Furnizorul de eclere cu ciocolata. Prajiturile pentru care mi-am interupt aproape toate dintre cele 1.875.443 de tentative de regim mai mult sau mai putin reusite (si numaratoarea continua).

Citeste si: Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: legatura dintre psihic, fizic si meniu