Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: Când o să fiu mare o să mă fac franţuzoaică!

Pe când era Pofticioasa mititică-mititică, dar la fel de dolofănică, au pătruns în viaţa ei nişte francezi poposiţi în România, care o răsfăţau mereu cu tone de ciocolate alunate, cu bomboane gumate şi reţete divine din bucătăriile lor. Atunci ea a decis: “când o să fiu mare o să mă fac franţuzoaică”. Şi ce credeţi?

Chiar m-am făcut franţuzoaică. În calitate de mare Pofticioasă am poftit o altfel de viaţă şi iată-mă acum locatară a unui cartier din Nisa, Coasta de Azur, preocupată unde să las indexul pentru curent şi unde este cel mai apropiat punct de colectare selectivă a gunoiului, căci aşa e regula pe aici. Nu o să insist pe partea personală a aventurii franţuzeşti, doar cea culinară ne interesează şi, slavă Domnului, avem ce povesti la acest capitol.

Parcă vă şi văd cum staţi cu nasul în revistă şi vă aud murmurând: “Şi Pofticioasa asta, unde şi-a găsit să se mute, în patria deliciilor, în ţara care a inventat practic cuvântul >, în sânul faimoasei > care este o ameninţare de grad zero pentru orice siluetă fie ea bine definită, fie abia conturată”. Da, ştiu. M-am băgat singură în gura lupului, să nu mă plâng acum că nu încap din cauza rotunjimilor sau să mă minunez de ce mă dă lupul gata la o singură masă, el nu ştie că nu e bine să se îndoape, nici măcar să se sature?

Recomandări

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Băutura „secretă” a centenarilor. În ce cantitate se bea, de fapt, pentru a ajunge la 100…

Aşa s-au aliniat astrele, înspre ţara bistrourilor m-a purtat viaţa, ne-om descurca. Plecarea românească şi sosirea franţuzească s-au întâmplat, culmea, la debut de dietă – nu ştiu dacă v-am spus că am trecut iar pe regim, dar de când am început rubrica am ţinut să mă asigur că veţi pricepe încă din titlu cu cine aveţi de-a face. Aşadar, Pofticioasa mereu la dietă s-a trezit în faţa provocării vieţii personale & nutriţionale: luatul de la capăt în toate privinţele. Şi cu ţara, şi cu dieta, şi cu tot.

Hipermarket, hiperimpresionată, hiperoferte

Ce face o doamnă la cură, care poposeşte într-un loc nou, cu un frigider gol şi are în bagaj un cântar care TREBUIE să fie mai zgârcit când îi arată kilogramele? Merge întâi şi întâi la cumpărături ca să îşi facă plinul cu alimente sănătoase şi uşurele, să nu cedeze la prima tentaţie care îi apare în cale, să nu înghită în sec când vede meniurile restaurantelor pline de înfulecăi, să nu fie ispitită de ideea – “ei, până mă acomodez, merge o prăjitură, ba merg chiar două”.

Plină de elan, cu două plase cărate taman din România şi cu aşteptări mari, am poposit la un mare magazin – nu spui care – şi am început să mă uit după rafturi de care să mă ţin ca să nu cad pe spate. Să nu credeţi că nu am mai intrat în centre comerciale străine sau că nu am cunoscut până acum nici o altă tarabă decât cea a aprozarului de cartier, însă chiar nu mi-am putut abţine uimirea. Eu toată viaţa mea am suferit în Craiova sau Bucureşti, depinde de perioada la care ne referim, pentru că nu găseam oferte bogate de salate.

Ţărăncile ne ispitesc doar cu cea verde, magazinele care ne aprovizionează cu pungi cu verzituri de peste graniţă, aduc puţine, nevariate şi le şi lasă expuse până la murare. N-am numărat exact tot ce era în cele 4 secţiuni ale raionului salate însă aproximez peste 50 de combinaţii în pungile respective. Şi dacă n-ai venit la cumpărături croit să iei salată, tot te opreşti măcar să o priveşti căci arată incredibil de fresh şi te tentează mai ceva ca o prăjitură cu bezea. Lângă, se întinde împărăţia legumelor şi fructelor.

Spaţiul lor este imens. Iar tot magazinul de care vă vorbesc este cam 5-6 hipermarketuri de-ale noastre lipite. Toate legumele pe care a decis pământul să ni le dăruiască stau lustruite în lădiţe şi au deasupra lor atârnate preţuri mai mici ca în România. De ce le ţin departe de noi?, mă-ntrebam. De ce în ţară nu ajung niciodată asemenea frumuseţi? De ce am impresia că tot ce e alterat aici, sau imperfect, ajunge spre Arad încolo? Primele cumpărături aşa au fost făcute – sub sentimentul copleşelii, cu minunarea la fiecare colţ de hipermarket, cu ciuda că toate astea nu ne sunt disponibile şi nouă, românilor.

Plusuri pentru cine vrea minusuri pe cântar

Pe lângă căsuţa salatelor, care este impresionantă, francezii au alocat un loc considerabil produselor light. Au şi raionul lor special, însă peste tot – la conserve, brânză, iaurturi, cărnuri – există secţiunea celor uşurele. Etichetele sunt mult mai prietenoase cu cumpărătorii şi mult mai “vorbăreţe” – dezvăluie mai multe informaţii nutriţionale, dar şi reţete grele sau mai uşoare, cum le preferaţi.

Peştele are un raion impozant în care sunt de găsit nenumărate specii şi specioare. Câteva rafturi care mie mi-au plăcut în mod deosebit au fost cele cu supe gata făcute – am cărat blenderul din România, însă zău dacă am văzut rostul preparării unei supe-creme, când cele din magazine sunt delicioase, extrem de sănătoase şi hipocalorice – cam 39 calorii 100 de mililitri.