Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: „Piaţa, cu bune şi rele”

V-am mai povestit eu cum am cutreierat peste mări şi ţări şi cum cel mai dor din toată România mi-a fost de pieţe. Am simţit acest dor ca un junghi în special în America, unde, dacă n-ai norocul să stai într-un oraş imens sau pe lângă vreo zonă fermieri-friendly, ajungi să oftezi în faţa rafturilor de hipermarket cu legume şi fructe cu aromă de talpă de şlap.

Nu vă scriu întâmplător acum despre iubirea mea nesfârşită pentru pieţe. E vară, e perioada lor de glorie, sunt colorate, pline şi zumzăitoare şi aşteaptă să le dăm ceea ce merită – măcar o vizită pe săptămână pentru produse pe care nu o să le găsim în niciun centru comercial, indiferent câte tiruri îl aprovizionează – vă spun un secret, eu vara mai merg în astfel de magazine doar ca să-mi iau ciocolată 🙂  

Piaţa, cu foarte bune şi cu rele

Acum vreo două luni, mă prinde pofta de cartofi pe când cutreieram tarabele din piaţa Matache din Bucureşti. Pe unele etichete scria “cartofi de Braşov”, pe altele “cartofi de Covasna”. |mi dă brânci curiozitatea să întreb dacă e vreo diferenţă notabilă la gust. Doamna de lângă marfă râde înfundat şi-mi spune că sunt toţi aduşi din străinătate – Belgia, Franţa – dar că au pus şi ei etichetele “să dea bine”. {tiam asta, auzisem felurite zvonuri cum că aproape 80% din marfa din piaţa care mi-a picat mie cu tronc e luată cu noaptea în cap de la engros, apoi încredinţată unor vânzători care par că muncesc pământul şi prezentată drept românească. Dar, cu toate aceste bube, eu tot vă îndemn să faceţi mâine un drum la piaţa din cartier. Pentru că cei 20% care au trudit la grădini merită fiecare metru pe care-l bateţi până la ei.

Recomandări

Gălbiorii – unele din cele mai delicioase şi sănătoase ciuperci

Este pâinea dăunătoare?

Preţuri cinstite, mâini muncite

Am avut nevoie de nişte luni să încep să cunosc oamenii din spatele tarabelor. Acum, de exemplu, ştiu că nea Ion are cele mai bune roşii din Europa – nu exagerez, jur pe roşul legumelor sale. Că tanti Tanţa este regina boabelor de mazăre – chiar era o poveste… {i că tânărul Mihai cunoaşte toate misterele unor castraveţi desăvârşiţi. Conduc 30 de kilometri dus, 30 întors, de când m-am mutat în afara Bucureştiului, doar ca să am şansa să mă bucur de produsele pentru care au muncit zi şi noapte.

Nu ştiu când v-aţi uitat ultima oară cât este un kilogram de cireşe într-un magazin şi cât e în piaţă. Nu ştiu nici dacă sunteţi pe deplin conştienţi de diferenţa de gust. |n fine, prea multă scriitură, pierdem timpul, fugiţi în pieţe, gustaţi-le cât e vară!

Aventurile Pofticioasei continuă zi de zi pe www.pofticioasa.ro.