Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: postul, ca metodă de slăbit

Ne cunoaştem de suficient timp încât să ştiţi că sunt împotriva oricăror diete stricto-aberanto-ciudate. Nu cred în regimul disociat, nici în toate cele care îţi strâng cureaua încât nu mai poţi nici respira, nici în cele care, din contră, te lasă să înfuleci bezea de 5 ori pe zi, dar plăteşti apoi. Însă când am auzit despre post, ca metodă de slăbit, am căscat ochii mari.

Când am citit prima dată despre post, aşa cum e el folosit în curele de slăbire, am spus „nu, mersi!”. Eu, adoratoarea mâncării, să stau departe de ea o jumătate de zi, o zi întreagă sau chiar mai mult?! Bună glumă. Dar de curând kilogramele mele s-au încăpăţânat să nu mai scadă, într-o nesuferită fază de platou.

Lumea a sărit cu sfaturile. Să am răbdare, să intensific sportul, să mănânc mai condimentat, să nu mă mai cântăresc o lună. Ş-apoi a venit şi sfatul care mi-a reamintit de postul în dietă – să nu mai consum nimic după ora 14. Cu alte cuvinte, post intermitent. Mănânci dimineaţa, mănânci la prânz şi posteşti până a doua zi dimineaţa.

Recomandări

Ceai de slabit – ceaiuri recomandate în dietă

Dieta 5:2 prin post şi înfometare ar putea avea unele beneficii

Suna mai suportabil decât 24 de ore fără nimic. Mai ales că mi s-a întâmplat de multe ori să mă simt atât de sătulă după un prânz straşnic, încât să nu-mi mai doresc cina. Şi aşa am intrat în horă. În hora postitorilor.

Ş-am încălecat pe-o şa, ş-am postit cam aşa

Din start nu mi-a plăcut de ora 14. Am mutat-o mai spre seară, la 16. Şi am procedat aşa: am luat micul dejun, am mai ronţăit ceva pe la un 12-13 şi apoi un prânz cel târziu la 16.

Prima zi a fost greuţ. Întoarsă de la sală cu foamea în guşă, m-am perpelit în aşternuturi până spre ora 1 dimineaţa. A doua zi am rămas la antrenamente până la 21 şi m-am obosit bine cât să mă ia somnul rapid, a treia zi m-am păcălit cu un concert, iar a patra zi deja mă obişnuisem.

Platoul s-a spart chiar din prima zi. Şi după trei zile, aveam minus un kilogram. Am luat acest truc dietetic cu mine într-o vacanţă italienească şi am reuşit să nu mă îngraş, deşi până la 16 ciuguleam piţe, paste şi îngheţate.

În concluzie, postul intermitent funcţionează şi încă bine de tot. Eu m-am despărţit momentan de el din simplul motiv că aceia cu digestie sensibilă, aşa ca mine, nu îl pot urma „prea la nesfârşit”. Însă, în rest…

Laude, laude şi iar laude

O sumedenie de lucruri se petrec în organismul nostru atunci când ne abţinem de la mâncare. În primul rând, când nu mâncăm mai multe ore, hormonii implicaţi în utilizarea grăsimilor ca sursă de energie, cresc şi se pun serios pe treabă.

Apoi, scade nivelul de insulină, insulină care nu lăsa grăsimile să fie folosite ca sursă de energie. Acum că ea se împuţinează, organismul ia din ele.

Studiile au arătat că postul acesta poate ajuta şi în cazul bolnavilor de cancer, că poate însemna şi longevitate pentru cei care îl practică regulat şi poate aduce numai avantaje şi pentru creier, pe care îl menţine sănătos, prevenind moartea neuronilor.
 

3 precizări importantissime

• Hidrataţi-vă din belşug în orele în care nu mâncaţi. Vă tăiaţi astfel senzaţia de foame. Apă, ceai, dar nu şi lapte, cum am fost eu tentată să cred. Dacă sunteţi prieteni cu ceaiul verde acum e momentul lui de glorie, poate accentua arderea grăsimilor.

• Sportul poate şi chiar trebuie să meargă înainte în zilele cu post intermitent. Să nu vă fie teamă că nu veţi avea energie, veţi avea şi încă mai multă decât în zilele cu trei mese.

• Nu vă răzbunaţi a doua zi la celelalte mese pentru masa sărită. Nu rezolvaţi nimic dacă vă umpleţi ca un butoi până în ora 16 şi apoi suferiţi de crampe până în zori. Postul intermitent înseamnă restricţie calorică, asta ne ajută să slăbim.

Bafta multă dacă vă decideţi să îi daţi o şansă! Şi nu uitaţi că vă aştept zi de zi cu informaţii dietetice pe www.pofticioasa.ro. Sau pe pagina de Facebook „Jurnalul Pofticioasei”.

Citeşte şi: Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: gustul sportului

Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: Când o să fiu mare o să mă fac franţuzoaică!

Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: greşeala recunoscută e pe jumătate iertată