Jurnalul unei pofticioase mereu la dietă: „Sfaturi de pus în geanta de voiaj”

Mi-a luat ani să pot să scriu articolul ăsta aşa cum îl veţi vedea.

Ani de zbateri ca un peşte pe uscat (o balenă, mai degrabă, date fiind problemele mele cu greutatea de care a auzit cam oricine pune mâna pe o revistă „Ce se întâmplă, doctore?”), de strategii puse la punct înainte de vacanţe, de păreri de rău la întoarcerea din concedii, de certuri cu cântarul, de fugit de oferte cu mese multe sau puţine.

Vacanţa – iată piatra de încercare pentru orice siluetă sculptată cu trudă tot restul anului. Sau pentru orice talie care abia spre primăvară începe să se şlefuiască. Ori pentru orice greutate deja prea mare, pe care nu o vrem dusă chiar la extrem. Merg cu dieta în vacanţă de mai bine de 10 ani. Nu trebuie să îi iau bilet separat, dormim în aceeaşi cameră şi are prostul obicei de a-mi face capul calendar. Mai ales când se face ora mesei – în acel moment începem cele mai mari certuri neştiute din istorie.

Recomandări

Nu mai sări peste mese! Învaţă, în sfârşit, cum să mănânci!

TOP uleiuri sănătoase – Învaţă să consumi grăsimi bune!

Sunt trei scenarii – dacă mă aflu în faza durdulie a existenţei, atunci temerile că mă voi face şi mai XXL ni se alătură la masă, mănânc cu noduri, am accese aproape bulimice, mă căiesc cu un suc de morcovi după un tort cu de toate etc. Dacă mă aflu în plin avânt dietetic, iar cântarul îmi arată că am slăbit cât de cât, dar sunt încă departe de cel mai frumos vis XS atunci voi lua masa cu regretele că mă întorc 5 kilograme şi 5 luni înapoi, pentru o excursie cu gust – aşa că fie mănânc tot, resemnată, dar îndurerată, fie strâng din dinţi cât pot de tare şi mă fac munte de frustrări. Şi mai avem varianta C în care sunt deja slabă pe placul meu, iar drept companie la mesele de vacanţă voi avea spaima imensă că voi pierde controlul şi mă voi rotunji din nou – aşa că, cel mai probabil, mă voi înfrâna într-o olimpiadă a pusului de pofte în cui, numai de mine ştiută şi câştigată.

Am şi exemple concrete pentru cele  trei situaţii – Grecia, 2007, varianta A – am ajuns acolo plinuţă bine şi am plecat plinuţă rău, Italia 2008, varianta B – am aterizat între slabă şi pufoasă şi am plecat dolofancă, Bruxelles, 2009, tot varianta B, tot undeva între dimensiuni, dar am răbdat de foame şi am suspinat lângă faimoşii lor cartofi prăjiţi şi minunatele gauffres, fără să mă ating de ceva, aşa că m-am întors mai uşoară. Şi mai avem o America 2011, varianta C – super slabă fiind am jucat tontoroiul pe tot efortul de un an şi m-am îngrăşat un număr de kilograme pe care nici măcar nu îndrăznesc să îl pun aici spre tipărire. Bun, şi acum concluziile!

Fiind turist, restaurante cutreieram…

Printr-un mare miracol care, aşa cum vă spuneam încă de la începutul textului mi-a mâncat nişte ani, am reuşit să depăşesc şi punctul A şi punctul B şi punctul C. Acum un an am pornit într-o „călătorie” grea, prin mine, în care am vrut cu orice preţ să găsesc echilibrul, cel neatins în atâţia şi atâţia ani de diete şi restricţii. Şi, ce credeţi? L-am găsit. Desigur, aţi fi în stare să mă plătiţi şi în aur ca să aflaţi cum, dar şi dacă mă închideţi 100 de zile şi nopţi într-o pivniţă, tot nu aş şti să vă spun cum am făcut.

Poate pur şi simplu i s-a făcut milă de mine, văzând cât m-am chinuit. Ori poate e o cifră magică de kilograme pe care trebuie să le dai jos şi apoi să le pui la loc ca să obţii cheia spre moderaţie absolută. Sau, e foarte posibil, să fi îmbătrânit eu şi să fi avut o adiere de înţelepciune. Dar haideţi să vedeţi cum sună acum varianta mea de vacanţă. Aşadar, varianta D – Thailanda, final de 2013 sau Praga, acum o lună. Nu sunt pe deplin mulţumită de numărul kilogramelor de care m-am scuturat până acum, dar, spre deosebire de alte tentative de acest fel, corpul meu pierde în greutate după cum pofteşte el, nu eu.

S-au dus 15 kilograme într-un an, nu în 3 luni, însă bucuria mare e că nu s-au mai întors înzecite. Cele două vacanţe pomenite acum n-au mai însemnat curse contra-cronometru şi spre un anume număr de kilograme, n-au mai venit cu înfrânări inutile, n-am mai plâns la ajungerea acasă când m-am cocoţat pe cântar, dar nici pe lângă obiectivele turistice mâţâindu-mă după vreo prăjitură de neatins. Am mâncat din tot ce am dorit, cu o cumpătare care m-a uluit, simţind mereu că îmi poartă de grijă echilibrul după care atât de tare am tânjit. Am revenit acasă cu cel mult 1 kilogram în plus, care s-a topit după maximum o săptămână.

Sfaturi de pus în geanta de voiaj

Acum, cu bogata experienţă de care vă spuneam, îmi permit să vă dau câteva îndrumări de luat în concediu. Nu plecaţi în vacanţă cu cărţi de rugăciuni împotriva ispitelor culinare, nu fugiţi când trece cineva pe lângă voi cu un platou cu dulciuri, nu vă închideţi în camera de hotel ca să nu mai simţiţi mirosurile de la all-inclusive – interdicţiile acestea duse la extrem se vor întoarce împotriva voastră cât aţi zice peşte (la grătar, căci prăjit îngraşă, normal! Nu cădeţi nici în cealaltă tabără, a mâncatului cu nemiluita, un concediu nu este un motiv de vă bate joc de corpul vostru şi de a uita orice regulă de alimentaţie curată – zahărul în exces face rău şi dacă e consumat pe plajă, prăjelile sunt la fel de nocive chiar de sunt mâncate la umbră de palmier etc. Până la urmă tot după echilibru vă pun să umblaţi, dar diferenţa dintre îndemnul de acum şi cel din celelalte 2.000 de articole pe care vi le-oi fi scris e că acum ştiu sigur că echilibrul ăsta EXIST+!

Sfaturile curg la foc continuu, nu intră în vacanţă, pe www.pofticioasa.ro.