Home • Diete și Sport • Dietă și nutriție • Mananc si plang, mananc!

Mananc si plang, mananc!

Vesnic nu voi fi decat o grasa nefericita pe care nu o vrea nici un barbat. Sex n-am cum sa sper, cat despre dragoste nici pomeneala. Pentru ca nici macar eu nu ma pot iubi asa, cum as putea pretinde asta de la altii.

Publicat: 18-04-2011, 05:01

Emilia Potenteu - psiholog

De cand ma stiu, trupul meu poseda mai multe kilograme decat imi doresc! De cand ma stiu, mi-as dori sa fiu mai slaba, sa am alt corp, sa pot manca ce vreau, fara sa simt ca-s vinovata. De cand ma stiu, ma lamentez ca-s grasa, ca ma ingras si de la apa, ca-s vesnic la diete, cure de slabire sau chiar infometare.

O viata plina de frustrari, cu lungi perioade de privari urmate de ospaturi deraiante, finalizate cu o infinita ura impotriva mea si-a genei (de la mama) si a oricarui pretext ce poate explica „necazul” de a arata asa. O viata fara a fi mandra de mine sau de corpul meu, o viata plina de dorinte neindeplinite, de sute de promisiuni si de tanjiri adanci dupa vreo rochie din vitrina sau dupa sentimentul cald de a te relaxa la soare.

Caci nici n-aveti idee cat de mult mi-am tot dorit, vara de vara, sa pot iesi pe plaja fara sa port „greutatea” emotionala a kilogramelor in plus. Fara sa simt ca mai degraba m-as ascunde-n gaura de sarpe, decat sa-mi plimb dizgratioasele grasimi descoperite. Si nici nu stiti cat de mult iubesc si marea si soarele si nisipul cald si sa inot in larg. Poate ca asta este cea mai mare tragedie: ca nu-mi permit sa merg la mare! Iar la piscina nici atat. Acolo as fi si mai „evidenta”. No way!

Macar daca ar fi vreo dereglare hormonala, vreo tiroida sau orice altceva somatic. Vreun organ pe care as putea sa pot da vina! Am tot facut tot felul de analize ce mi-au transmis ca-s sanatoasa, ca nu vreo boala este responsabila de kilogramele in plus, ci tocmai invers: aceste kilograme in plus ma-mbolnavesc usor, dar sigur.

Caci oricare valoare anormala din foaia de analize nu este decat o consecinta a colesterolului marit sau a lipidelor in exces sau a grasimii depuse unde nu-i e locul. Nici nu mai stiu ce nu am incercat: diete rapide, super rapide, ceaiuri si spiruline, prafuri si pastilute, ciorbe de varza sau doar iarba, am incercat si cura doar cu apa! Am reusit un timp (prea scurt) sa scad un pic si apoi potopul… m-am ingrasat mai rau!

Kilograme… dezarmante

Traiesc paradoxul unui cerc vicios: ca sa slabesc trebuie sa ma misc, sa inot, s-alerg, sa merg la sala. Dar felul in care arat nu imi permite nici unul dintre aceste luxuri! Macar vreo 10 kilograme daca as pierde as mai putea indrazni! Asa mi-e imposibil! N-as suporta privirile sau sfaturile antrenorului ce stie numai teorie, ce n-a trait macar o zi ca gras si judeca situatia doar din perspectiva fizica.

Nu are idee ce se ascunde sub aceste kilograme in plus, cat zbucium, cata durere si rusine, cata frustrare si chiar ura zac depozitate (si nu de ieri, de azi) printre straturile de grasimi. Mi-e dor de mine cum mi-as fi dorit mereu sa fiu! Dar a trecut atata timp decat am incetat sa sper! De cand am inteles ca n-am ce face ca asta-s eu orice ar fi! Ca trebuie sa port aceasta cruce! Ca vesnic nu voi fi decat o grasa nefericita pe care nu o vrea nici un barbat.

Ca sex n-am cum sa sper, cat despre dragoste nici pomeneala. Pentru ca nici macar eu nu ma pot iubi asa, cum as putea pretinde asta de la altii. Si uite asa imi duc eu zilele din ce in ce mai deprimata, mai singura si mai nefericita. Si tot asa mananc sa compensez cumva frustrarea si ma tot ingras si apoi ma tot urasc si mi-am pierdut orice speranta.

Nu mi-au ramas decat serile triste, in singuratate, cand n-am alta solutie decat sa ma fericesc cu o pizza, cu spaghetti si apoi sa-mi indulcesc amarul cu un carton de prajituri insiropate. Si dupa, somnul agitat urmat de insomnii diurne!

Vreau sa slabesc!

Cati dintre noi nu ne-am propus macar o data acest lucru? Aproximativ 85% dintre femei si aproape o treime dintre barbati. Se intampla si mai vehement primavara, cand se trezeste in noi impulsul de a o lua de la capat, cand devenim preocupati de iminenta verii atunci vom fi obligati sa dezvelim parti ale corpului ce nu arata chiar asa cum ne dorim. Vrem sa ajungem la greutatea ideala si asta cat mai repede. |nsa pierderea kilogramelor in plus intr-un timp scurt nu este niciodata o solutie viabila, ele se vor depune urgent la loc.

Organismul pierde repede apa si alte substante importante precum proteinele, mineralele si glucidele, dar retine grasimile ca rezerva de energie. Dupa una sau doua saptamani, procentul de grasimi nu s-a micsorat, ci doar cel de lichide. |n plus, organismul se invata cu putine calorii si, atunci cand isi reia ritmul obisnuit de viata, va arde tot putine calorii. Pentru a slabi in maniera echilibrata, nutritionistii recomanda pierderea a maximum 3 kg pe luna.

Dar uneori intram in cercul vicios: cand realizam ca ar trebui sa demaram procesul, incepem tocmai prin a evita miscarea atat de necesara, pentru ca asta ne-ar expune la purtatul hainelor (acum) nepotrivite – un sort, costum de baie sau un trening.

Apoi simtim ca ne e tot mai greu sa facem orice fel de efort fizic, caci obosim si ne extenuam exagerat. Urmeaza evitarea socializarii, chiar daca aceasta automarginalizare este resimtita ca un chin. Amanam si schimbarea garderobei, chiar daca se impune si finalizam cu evitarea oricarui moment de intimidate dintr-o rusine justificata fata de goliciunea noastra.

Rezultatul: depresie acuta!

Si urmatorul pas fatal? Folosirea mancarii pentru compensarea tuturor acestor nevoi. {i cu precadere “premiatul” excesiv cu ceva dulce. Explicatia necesitatii imperioase de a consuma ceva dulce si bun se refera la serotonina, hormonul care da senzatia de bine. Daca nivelul de serotonina e scazut, ne simtim tristi sau chiar deprimati. Si atunci simtim nevoia de zaharuri.

Pentru o perioada scurta, se instaleaza senzatia de bine, dupa care nivelul serotoninei scade si apare iar nevoia de zahar. Este deja dovedit ca disfunctionalitatile de comportament alimentar care duc la aparitia kilogramelor in plus au o importanta componenta psihologica. Exista persoane care, desi nu sufera de tulburari metabolice sau alte probleme de ordin fiziologic, totusi nu reusesc sa tina sub control greutatea corporala. Tot mai multe persoane care se confrunta cu problema kilogramelor in plus incearca sa o rezolve “dupa ureche”, urmand diverse diete si depunand un asa-zis efort fizic in salile de fitness in speranta unor rezultate rapide si miraculoase.

Aceste demersuri dau rareori rezultate. Iar acestea sunt de scurta durata sau, si mai rau, nu dau nici un fel de rezultat. Esecul apare din cauza faptului ca demersul nu este personalizat, dar mai ales pentru ca nu este luat in calcul aspectul psihologic al problemei. Cand vorbim despre aspectul psihologic al acestei probleme ne referim, pe de-o parte la cauzele care au provocat ingrasarea – kilogramele in plus sunt un simptom al unei probleme psihologice neidentificate si, prin urmare, nerezolvate.

Pe de alta parte, esecurile in curele de slabire provoaca frustrari si dezechilibre in plan psihologic. Se intra astfel intr-un cerc vicios din care, de cele mai multe ori, individul simte ca nu mai poate iesi. Prin urmare, se poate afirma ca surplusul de greutate este un simptom al unor disfunctionalitati la nivel psihologic. Cat despre cure si diete, un lucru e sigur: regimul de slabire ideal, care sa satisfaca pe toata lumea si care sa dea rezultate rapide si spectaculoase nu exista.

Reusesc sa slabeasca si sa se mentina aceia care vor cu adevarat sa-si schimbe viata, starea de spirit si de sanatate. Aceia care isi identifica problemele emotionale, probleme ce creeaza dezechilibrul la nivel mental. Usor nu e, insa motivatia, vointa si consecventa sunt cei mai importanti factori de reusita.

Tags: mancat emotional silueta

Urmărește CSID.ro pe Google News

Emilia Potenteu - psiholog

Emilia Potenteu este psiholog şi a fost colaborator al revistei şi site-ului “Ce se întâmplă, doctore?”. Emilia Potenteu este autor al multor texte dedicate problemelor psihologice de cuplu, problemelor sexuale care intervin în cuplu, dar şi provocărilor pe care le ridică educaţia sexuală ...

citește mai mult