Cu toţii ne aducem aminte de perioadele din copilărie când puteam să mâncăm orice, la orice oră, fără să ne îngrăşăm. Dar este adevărat că, în afara orelor de şcoală, când stăteam în bancă, eram şi foarte activi. În plus, stăteam mult în natură, petreceam vacanţele la bunici, mâncam alimente integrale, nu eram atât de expuşi poluării. Cu alte cuvinte, organismul nostru funcţiona la cote optime. Mi-aduc aminte că primele cure de slăbire erau foarte simple: în liceu, slăbeam rapid dacă renunţam la pâine şi la dulciuri câteva zile. Însă pe măsură ce au trecut anii, în condiţiile joburilor din ce în ce mai sedentare, a tentaţiilor alimentare la tot pasul, a meselor luate pe fugă, uneori la ora târzii, am constatat că slăbirea nu mai este la fel de rapidă.
De fapt, ce este metabolismul? Pe înţelesul tuturor, metabolismul reprezintă totalitatea proceselor din organism care se realizează cu consum de calorii, procese prin care este asigurată supravieţuirea. Aici sunt incluse cheltuielile energetice pentru respiraţie, mişcare, gândire etc. Astfel, orice organism are nevoie de un număr minim de calorii ca să supravieţuiască în repaus. Este ceea ce se numeşte metabolismul bazal. Apoi, avem nevoie de un surplus de calorii în funcţie de tipul de activitate fizică. De asemenea, trebuie luate în calcul şi caloriile alocate digestiei, proces care adaugă la numărul total de calorii încă 10 la sută din metabolismul bazal şi caloriile alocate mişcării. Metabolismul este condiţionat şi de sex: femeile au nevoie de mai puţine calorii pentru a supravieţui, pe când bărbaţii pot consuma cu câteva sute în plus. În medie, necesarul de calorii al unei femei se situează între 1500 şi 1700 de calorii, iar al unui bărbat între 2000 şi 2200. Dacă doriţi să aflaţi câte calorii puteţi consuma, puteţi accesa calculatorul de calorii.
Aşa cum spuneam, la vârstă tânără, organismul are arderi intense şi ne putem permite să uităm faptul că o felie de tort are o mie de calorii, că două feluri de mâncare şi un desert sunt doar masa de prânz şi că pâinea consumată integral, integral însemnând toată, nu e decât un gest banal. Există persoane norocoase, care-şi păstrează metabolismul intens toată viaţa. Însă pentru majoritatea, înaintarea în vârstă se traduce prin reducerea ratei metabolice cu 7-8 procente la 10 ani. În plus, să nu uităm că sedentarismul e în floare, stăm mult în trafic, joburile sunt la birou, iar poluarea este inamicul numărul 1. Deşi detoxul e un subiect de care mulţi se feresc, pe care mulţi specialişti îl ridiculizează, nu mă pot împăca totuşi cu gândul că suntem înconjuraţi de plastic, mâncăm din plastic, ne îmbrăcăm din plastic, apele mărilor în care trăiesc peştii sunt pline cu plastic, iar expunerea masivă la metale grele poate fi astăzi măsurată.
De altfel, unul dintre cele mai interesante interviuri pe care le-am făcut în ultima vreme a fost cel cu profesorul Ioan Nedelcu, cel de la care am auzit pentru prima oară despre faptul că acumularea de mercur şi de aluminiu în organism perturbă funcţionarea metabolismul şi că nu este de ajuns să reducem numărul de calorii pentru a slăbi. Referitor la plastic şi alte substanţe nocive la care este supus organismul uman, trebuie să menţionez impactul acestora asupra sistemului endocrin, care prin secreţia de hormoni, reglează metabolismul. Specialiştii vorbesc nu numai de tulburări care pot duce la îngrăşare, ci şi de probleme de fertilitate cauzate de plastic, noxe, metale grele. Acestea se acumulează în stratul adipos profund, de aceea, pe cât posibil ar trebui să evităm îngrăşarea şi ar trebui să menţinem procentul de grăsime corporală între 20 şi 30 la sută în cazul femeilor şi 17-20 la sută în cazul bărbaţilor.
Adevărul trist este că nu putem să facem abstracţie de condiţiile de mediu în care trăim. Însă putem să ne schimbăm stilul de viaţă pentru a avea un metabolism mai bun şi implicit o stare de sănătate la cote optime. Apoi, putem face câteva alegeri prin care să încrcăm cât de mult putem să protejăm planeta. Astfel, un prim gest ar fi să ne uităm cu atenţie la ceea ce consumăm, să alegem alimente din surse cât mai naturale, fără conservanţi şi aditivi. Ideal ar fi să evităm ambalajele din plastic, folia de aluminiu, conservele din metal. Apoi, ar trebui să optăm pentru sticlă şi alimente din borcane de sticlă.
Cât priveşte dieta care accelerează metabolismul, aceasta ar trebui să conţină în primul rând, carne albă, ouă şi peşte (pui crescut natural şi maximum două porţii de peşte pe săptămână pentru că poate conţine metale grele): organismul consumă mai multe calorii pentru a digera proteinele faţă de cheltuiala energetică alocată grăsimilor şi carbohidraţilor. De asemenea, ar trebui să consumăm ardei iute, hrean, ghimbir, ceai verde şi cafea. Extrem de importante sunt şi sursele naturale de minerale şi vitamine precum iodul, zincul, seleniul, cromul şi vitaminele din grupul B, precum fructele de mare, carnea roşie, iaurtul şi spanacul. Nu trebuie să uităm de mesele mici şi dese, dar şi de consumul lichidelor reci şi al alimentelor fierbinţi: corpul arde extra calorii ca să le aducă la temperatura optimă.
Ideea este că nu trebuie să renunţăm cu totul la anumite alimente şi să ne transformăm în nişte “sfinţi”. Însă dacă observăm că acul cântarului se duce în sus, ar trebui să transformăm unele produse în răsfăţ ocazional. Aici, intră mezelurile, cârnaţii, carnea grasă, brânzeturile grase, dulciurile, pâinea albă, fructele uscate, sucurile, alcoolul, produsele de patiserie. De asemenea, trebuie uitate curele de slăbire drastice, care înfometează, pentru că atunci când organismul primeşte extrem de puţine calorii, metabolismul încetineşte, iar corpul va stoca pentru că trece pe modul “supravieţuire cu puţin”. De asemenea, sedentarismul prelungit reduce viteza cu care ardem caloriile. De aceea, e bine ca la 45 de minute de stat pe scaun să ne mişcăm un sfert de oră.
Un alt secret al unui metabolism bun este respectarea unui program echilibrat de mişcare. Mişcarea moderată arde grăsimile, însă cea de intensitate crescută duce la creşterea masei musculare şi la accelerarea metabolismului. Deşi sunt fan yoga şi pilates şi fac zilnic pe jos 5, 6 km, nu uit să introduc în rutina săptămânală programe de antrenament mai intense, cu greutăţi. Astfel, încerc să ajung de 3 ori pe săptămănă la sală, iar unul dintre antrenamente este cu greutăţi.
Revenind la problema poluării şi a acumulării metalelor grele în organism, există studii care au demonstrat faptul că acestea se cantonează în structurile profunde ale organismului, în grăsime. Iar tot acest balast, care nu poate fi eliminat prin urină, poate contribui la încetinirea metabolismului. Astfel, dacă ţinem dietă, facem sport, bem apă şi acul cântarului nu coboară, iar analizele de sânge sunt în regulă, e posibil ca funcţionarea metabolismului să fie perturbată de prezenţa metalelor grele în organism. “Conform studiilor apărute în publicaţii medicale, organismul uman reţine cantităţi mari de metalele grele care ajung în corp din cauza alimentaţiei, poluării, apei. Ma refer mai ales la mercur şi aluminiu care se pot acumula în grăsimea viscerală. Iar dacă ele stagnează acolo, organismul are de suferit. În plus, cu cât înaintăm în vârstă, metabolismul nu mai funcţionează optim, organismul se sufocă” explică Shogoro Uemura, fondatorul terapiei japoneze cu infraroşu Iyashi Dome.
Conceptul de “detoxifiere” este încă unul contreversat în rândul specialiştilor. Există voci care susţin că ficatul şi rinichii îşi fac bine treaba şi că elimină cu succes orice toxină din corp. Însă nu trebuie să uităm faptul că în prezent, organismul uman trece printr-un atac fără precedent dacă luăm în calcul calitatea alimentelor, apei şi a aerului. “Detoxifierea este foarte importantă pentru că organismul uman se confruntă cu acumulări de substanţe toxice pe care nu le poate elimina singur. Şi când ne referim la toxine, vorbim în primul rând de metale grele. S-au făcut studii comparative care au demonstrat faptul că aluminiul nu se elimină prin urină, ci prin piele, cel mai mare organ din corp. Există multe persoane care încearcă diverse cure de detox cu ceaiuri, sucuri, pilule, dar organismul acumulează în profunzime elemente nocive cum este aluminiul, pe care aceste cure de detox nu le pot elimina” susţine specialistul japonez. Aşadar, poate că nu trebuie să ne punem speranţa într-o cură cu sucuri şi extracte din plante, mai ales dacă ne dorim un metabolism accelerat, dar nici nu trebuie să neglijăm regulă esenţială de a trăi cât mai curat.
Exemplul populaţiei din Insula Okinawa este deseori invocat atunci când e vorba de un stil de viaţă sănătos care asigură longevitatea: secretul lor este dieta bogată în peşte, fructe de mare şi ceai, activitatea fizică făcută constant şi găsirea scopului în viaţă (acel Ikigai de care vorbesc toţi cei care sunt preocupaţi de antiaging). În plus, un alt element din Extremul Orient care a atras atenţia cercetătorilor a fost şi sauna japoneză cu raze infraroşii de undă lungă, care şi-au dovedit beneficiile în reechilibrarea metabolismului. Cercetările au mers mai departe, iar astăzi, efectele de regenerare a organismului sunt probate de studii.
“Tehnologia Iyashi Dome cu raze infraroşii nu are doar efect extern, local, ci acţionează la nivel celular, asupra întregului organism. Prin sesiunile de expunere la razele infraroşii ale aparatului, ţintim o proteină din celule care repară mitocondriile. Protocolul de terapie presupune 30 de minute de expunere la razele infraroşii: stimularea proteinei care repară mitocondriile produce regenerarea celulară şi echilibrarea metabolismului. În plus, aceasta acţionează în profunzime şi contribuie la eliminarea metalelor grele din corp. În aceste condiţii, efectele se văd la nivelul întregului corp, prin îmbunătăţirea circulaţiei şi a performanţei celulare” completează Shogoro Uemura. Cât priveşte eliminarea kilogramelor în plus aceasta se produce implicit dacă metabolismul se reglează. Evident, vorbim de integrarea terapiei într-un stil de viaţă sănătos, hidratarea optimă fiind un capitol care trebuie bifat obligatoriu. “În ceea ce priveşte efectul slăbirii, acesta se produce tot datorită ameliorării metabolismului. Viteza cu care se slăbeşte depinde de fiecare organism în parte. Există aparate inteligente de cântărire, cu impedanţă, care oferă informaţii despre cantitatea de muşchi, grăsime, apă şi despre masa osoasă, iar în funcţie de acestea se calculează vârsta metabolică. Există oameni de 30 de ani cu o vârstă metabolică de 45. În cazul acestora, este nevoie de mai multe şedinţe pentru a restarta organismul. Dacă vârsta metabolică nu e cu mult mai mare decât vârsta reală, e nevoie de o cură mai scurtă. Cu cât e mai mare decalajul, iar vârsta metabolică depăşeste cu mult vârsta reală, cu atât e mai mult de lucru” completează Shogoro Uemura.
Organismul uman este extrem de complex şi are încă multe necunoscute pentru specialiştii în medicină, biologie şi farmacologie. Maşinărie perfectă, uşor de perturbat, mai greu de echilibrat, corpul trebuie îngrijit şi respectat în fiecare secundă. Igiena mentală e obligatorie, dar acesta este un alt capitol vast pe care merită să-l explorăm. Medicina antiaging e încă la început, iar una dintre direcţiile de studiu este cea a telomerilor, structuri celulare a căror deteriorare rapidă este echivalentă cu îmbătrânirea accelerată. Reducerea turaţiei ritmului în care trăim ne poate ajuta, aşa cum ne poate ajuta şi o scădere a numărului de calorii pentru a uşura digestia. În plus, restartarea metabolismului este una dintre căile pentru folosirea optimă a nutrienţilor pentru reconstrucţia celulară. Orice kilogram în plus faţă de greutatea normală ar trebui să ne alerteze, orice dificultate în a slăbi ar trebui să ne aducă la medic, aşa cum orice tulburare de memorie ar trebui să ne facă să ne gândim că poluarea este mai puţin în studii şi teorii şi mai mult în organism.